Câteodată mă simt atât de plin încât parcă întreg Universul răsună de pașii mei.
Iar alteori, când sunt trist parcă toți pașii din Univers își croiesc drum prin golul din mine.
Idee profundă ,aceea a pașilor ce își croiesc drum prin golul spiritului...Pașii tăi caută o incertă regăsire în drumul ființei.Nu vreau să fiu suspectată de avalanșă de steluțe, astfel încât,opinia mea e rezumată la părerea pe scurt.Voi încerca să te citesc ori de câte ori voi reuși să intru pe site.
Este unul din gandurile pe care le pretuiesc cel mai mult. De aceea ma bucur ca ai rezonat la citirea lui. Cat priveste stelutele, imi sunt mai de folos acolo unde se afla acum.
Sper sa reusesti :).