Cristache Cris

O lacrimă a atins buzele uscate, E atât de sărată O săgeată mi-a împuns inima, E de piatră… Nimic nu o poate sparge, Nimeni nu o poate deschide; Tu ai plecat Și ai luat cheia. O clipă

Un cuvânt atât de vechi care parcă mereu rămâne nou. Încerci să îi găsești data expirării și vezi că nu are așa ceva. Un cuvânt care a rezistat încă de la început și care există până și azi. Toată

Timpul își așterne cortina încet peste toate , și bune și rele , și uită de toate , nu-i pasă de trecut.La fel și omul își duce lupta cu viața , fiecare zi fiind un pas făcut spre victorie. Fiecare

Erai ... azi nu mai ești Și sufletul mă doare. Erai ... azi nu mai ești De-ai ști ce rău îmi pare. Erai ... azi nu mai ești Și viața mea-i pustie Erai ... azi nu mai ești Ce greu mi-e fără

Acum îmi amintesc... Am fost un înger, da! Dar am sărutat păcatul Și am căzut din Paradis. Încerc să zbor pe aripile vântului, Însă aripile-mi sunt zdrențuite, Așa că nu mă pot ridica. A murit

Foșnetul frunzelor zgâriînd asfaltul Cutremură liniștea așternută de-o secundă. Ramuri în vânt se-ndoaie umile În calea viitorului ce șterge amintirea. Sângele inundă slabele-mi vine, Lacrimi

Din clipa-n care vei uita De mine - Eu nu te-oi mai chema... Rămâi, rămâi cu bine ! În noaptea-n care va cădea Din cer o steauă stinsă - Vei fi un vis asemenea Cu cetina cea ninsă. Căci

Eu pentru tine, tu pentru alta Purtam fiecare o dragoste-n noi, Dar eu pentru tine, iar tu pentru alta Și focul ne mistuie crud pe amândoi, Eu ard pentru tine, tu arzi pentru alta. Ochii și-n

Am privit un apus fără lumină Ascult zboruri reci de pescăruși Norii îmi mângâie albastrul ochilor Umbra revine și te privesc. Pășești în urma zilelor de ieri Aș vrea să-ți simt căldura

Odată-am fost și eu copil Și mă jucam cu alți copii, Din nisip noi ne construiam castele Și din flori noi ne făceam inele. Dar odată-am închis ochii Și peste-o clipă m-am trezit în pragul

Pe zi ce trece inima mea se umple de venin și moare odată cu iubirea. Însă durerea, suferința și amintirea rămân. Ele nu mor, ele rămân să-mi terorizeze sufletul până îl vor distruge și pe el.

Am pus o floare pe masă Întunericul abia a intrat în casă Nu mai am lacrimi să plâng Nu mai am bucurii să le adun Simt ceva ce m-apasă Poate e inima arsă Poate e sufletul meu ce moare Odată cu

S-a-ntâmplat într-o frumoasă zi de vară, Atunci când noi ne-am văzut întâia oară. Ne plimbam ținându-ne de mână, Îndrăgostiți…dar,doar în prima lună… Totul s-a schimbat apoi. Părea că nu mai era

Azi sunt tristă și privesc în gol… Mă gândesc la lucruri care mă dor… Nu pot face altceva: Nu pot să uit de iubirea ta. Plâng ochii mei,oceane întregi, Gândul meu îmi va ține de urât pe

A adormit orașul ca un prunc Ochii lor mari și i-au închis clădirile Bag mâna-n întuneric, îl rup și îl arunc Spre Cer, să i se zdruncine zidirile… Să slăbească dintr-odată puterile În care

De câte ori am încercat De amintirea ta să scap De-atâtea ori m-am și gândit Că tu odată m-ai iubit. Și eu pe tine te iubeam… Ce fericiți eram! Tot ce-n lume mai conta Era că sunt numai a

Au trecut ani de când noi doi nu ne-am văzut, Fiorul dragostei în inimă eu l-am ținut. Seară de seară îmi zbura gândul numai spre tine Dar poate tu, nu-ți aminteai de mine. Și uite că acum,

Scumpul meu, pentru mine ești tot ce am visat, Ești tot ce am așteptat, Ești universul cunoscut și nedescoperit, Ești soarele ce-mi luminează viața. O fi bine, o fi rău, Asta nu am de unde

Am din nou, Aceeași emoție în piept, Aceleași bătăi nebune În al meu piept. Zâmbesc din nou, Ochii-mi văd lumea mai bună, Luna mi se pare-o zână, Soarele îmi pare un zeu, Iar pe tine te

mi-e dor de răsuflarea lui , de șoaptele nespuse.... aș vrea să fiu cumva a lui , dar,visele-mi sunt duse.... valuri de stele îmi împânzesc privirea, te știu stăpân pe nemurirea , nemurirea

Cu inimă pură, cu privire limpede te slăvesc frumusețe, stăvilind sângele meu, pentru ca unduind, să țâșnescă linia, conturul, pentru ca tu să-mi pogori în cântec ca-ntr-un tărâm de păduri

N-are rost s-ascunzi amorul palid, în umbra minciunii Când cu lacrimi false, demult, tu l-ai-necat Crezând copilărește că-mpreună cu lumina lunii Va arde din relație orice colțișor atins de

și dacă... ai renunța la nemurire în schimbul unui sărut? n-ai vrea să simți pasiunea buzelor reci de plumb? să-nduri privirea înghețată a ochilor păgâni ce te-au iubit cu toată patima

E noapte E soare Sunt lacrimi amare E ziuă Și-n umbră Toți îngerii umblă Al meu suflet trist Ei vor să-l străpungă Cu vârful speranței Dar sufletul trist Nu lasă speranță El stă și