Strigăt către uitare

1 min lectură·27 ianuarie 2010

Mediu

N-are rost s-ascunzi amorul palid, în umbra minciunii

Când cu lacrimi false, demult, tu l-ai-necat

Crezând copilărește că-mpreună cu lumina lunii

Va arde din relație orice colțișor atins de praf.

Se întind din nou în mine aripile durerii

Neostenite, scrijelesc pereții amintirilor reci

Îmi doresc să te-ndrum spre calea pieirii

Să te pierd, să nu mi te-amintesc în veci.

Mă dezbrac de tine pentru ultima oară

Însetata de gol, ce sunt, și cu buzele-mi fierbinți

Te-mping morții și ard... ard cu disperare

Mugurii ce dau viață, neîncetat, eternei suferinți.

Vreau să te regăsesc doar în acea țărână

Când ridicată de vânt mă-nconjoară,

Mă prinde-n vârtej și-n zâmbet ironic

Că te-am ucis și mi-e inima ușoară.

002.041

Cristache Cris. “Strigăt către uitare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristache-cris/poezie/13925844/strigat-catre-uitare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.