Mediu
Am pus o floare pe masă
Întunericul abia a intrat în casă
Nu mai am lacrimi să plâng
Nu mai am bucurii să le adun
Simt ceva ce m-apasă
Poate e inima arsă
Poate e sufletul meu ce moare
Odată cu mine
Și cu a mea floare
Nu mai simt nici o floare
Nu mai am speranțe
Simt că mă sting
Dar vreau să m-aprind
Mi-ai luat inima cu tine
Și nu m-ai lăsat să m-aproprii de tine
Ce-aș da acum pentru tine
Dar știu că nu-i bine
O lume aș sacrifica să te văd aici
Mi-aș da sufletul să-mi zâmbești
Aș face tot ce mi-ai cere de nu mi-ar fi frică
Dar nu-mi ceri nimic
Și asta mă doare
Căci s-a ofilit a mea floare
Și nu mai am lacrimi
Să le plâng pentru tine
Ai mei ochi sunt vineți de nopți nedormite
Și mă simt chinuită
De un val ce vine
Si mă-ntorc pe o parte și nu mai am parte
De o mică fericire peste ploaia ce vine
Te rog nu mă lăsa căci am să mor fără tine
Nu pleca fără mine căci știu că nu ți-e mai bine cu mine
Dar dacă mă lași nu mai am ce să fac în viața asta
Pot să mor la noapte
Căci nimănui n-o să-i pese
Ca o floare ce moare
O să mă simt ofilită,zăbovită și amețită
N-o să mai pot să te văd deși de-acolo de sus am să te privesc cum râzi.
002.414
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristache Cris
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 247
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristache Cris. “Floare ofilită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristache-cris/poezie/13933356/floare-ofilitaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.