Va veni clipa
când vei descoperi realul claun
cel trist
din tine
şi toate măştile vor crăpa
ochiul lui va sparge turnul
iar în cristalul minţii îţi vei vedea săpate
hieroglifele
Yin și Yang
Plânge un cer cenușiu și lacrimile-s hohotele de râs ale nebunului, paiață în arena circului vieții... Nasturi își face din ele, pentru manșetele goale, fără mâna care să scrie
Voluta lutului
Tu, organist nebun
îţi trimiţi suflarea asupra lumii
prin trunchiuri cu rădăcini înfipte în cer
Tu, legendă contorsionată a eului primordial
suflet rece în catedrală gotică
poezia este o buclă mătăsoasă şi parfumată
atârnată de un cer în asfinţit
străjuit de nori sângerii
cateodată lanţ cu zale fierbinţi
dureroase în unicitatea fiecăreia
sau turn de fildeş zidit
Noapte de toamnă
se zbate-n crucea vremii
adulmecând aorta deschisă-n gâtul lumii
encriptul fantomatic al versului
în solilocviul mut al tainicei dorinţe
pălindu-şi nimbul luna-şi
la bunici
îngerul şi-a oprit strigarea
dobaşul tulbură seninătatea din boltă
bunica zâmbeşte în prag învârtind fusul timpului
mă strânge la piept topind o lacrimă în defileul unui rid
îi fi
Biserica sufletelor noastre
Din ceara lumânărilor pentru morţi
îmi modelez în arhanghel umărul drept
din ceara lumânărilor pentru vii
îmi modelez în demon umărul stâng
mă înalţ
să-ţi aşez
În noaptea aceasta
iubito
mi-e foame de tine mai mult decât ieri
te rog
dă-mi coapsa stângă
cuib din vremea când îmi striveam buzele
de pereţii adâncurilor tale rubinii
lasă între coapsă şi
mă privesc în fântâna timpului
cerul răsturnat îmi desenează nimb în jurul
brazdelor semnând adânc obrajii
bunica
icoană în fereastra inimii
îmi cântăreşte gândul
ce ai ucis de te-ai
palmele ochilor mei
îţi cuprind hulubii cu pliscurile privind către Dumnezeu
ca lacrima unui orb
mă dor curbele coapselor tale
genunchii
ofrande ce-nsoţesc rugăciuni
moliciunea pânteculului
Bufonii
-acelor greieri zâmbitori, in memoriam...
Din vremuri străvechi, marii domnitori ajunși în jilțuri prin sabie și rămași prin dinastii, și-au luat pe lângă ei pentru
poate că singurătatea
nici nu există
de asta și sar uneori linia
lăsând gândurile să zboare
nor de fluturi fluorescenți
traiectorii haihui
arcuite
ca semnele de întrebare
dansând jocul
Dorul
Ceruri se sparg și se scurg pe pământ
Cu degete reci pălmuiește frunzele ploaia
Albastrele vise-s
De-acuma icoane
Cenușă din vara ce-a fost
Se 'nfige-n noroaie un
CG