Ai zice că în lume dreptate
Nu este și n-are să fie,
Când din mulțimea de suflete
Niciunul nu-ți seamănă ție.
Nu te-a-ntrebat nimeni ce simți,
Nu ți-a spus nimeni pe nume...
De n-ai mai vedea
Din vălmășeala unei poeme fără rimă,
Pornești, te-nalți și singur te poticnești și cazi.
Pământul însuși parcă teribil se comprimă
Sub greutatea cruntă a vremurilor de-azi.
Ai vrea să n-ai în
Așa-i cu editurile astea de azi...
tre\' să scrii mult și prost și fără sens
ca să te-accepte.
Că... vorba ceea... domnu\' editor,
dacă nu-nțelege, tre\' să publice,
să nu cumva să pice
Prin lume se mai întâmplă multe...
Americanii o pun de un nou război (cu sârbii se pare, că ăștia îs singurii care-s destul de dereglați, sau poate \"demni\" e cuvântul potrivit, încât să ceară
Goană după cadouri…
La megastore
Adevărate scene de omor -
Masacru pe bocanci, pe bluze în carouri…
Nu se flutură săbii, nici pistoale în aer,
Se flutură hârtie
Cu dungă argintie.
Ce faci,
Am renunțat să mai alerg în stânga și în dreapta, în jos și în sus, să cobor și să urc și iar să cobor pentru a urca din nou, să caut un sens mărunt sau unul cât lumea de mare, căci mi-am dat seama
Îmi număr duminicile
Precum avarii-și numără nimicurile lor fără de preț -
Hârburi de tinichea pe jumătate ruginite,
Ce nu mai au de mult folos, dar parcă nici să le arunci…
Azi la o bere în
Mi-am zis de-atâtea ori
Că am să fiu mai bun
Și tot mă-mpletesc cu păcatul
În liniștea casei mele.
E-un anotimp prea trist
Pentru orice schimbare,
Iar eu sunt prea nemernic
Să vă dezleg de
Naiv în îndrăzneala-i și dornic să înfrunte
Blestemul ce-l oprimă de mii și mii de ani,
Pornește-n marș agale, cu pași liliputani,
Pe calea veșniciei, nici el nu știe unde…
Dar când din ceruri
