Poezie
Îmi număr duminicile
1 min lectură·
Mediu
Îmi număr duminicile
Precum avarii-și numără nimicurile lor fără de preț -
Hârburi de tinichea pe jumătate ruginite,
Ce nu mai au de mult folos, dar parcă nici să le arunci…
Azi la o bere în oraș cu amicii,
Peste o săptămână fix la un grătar din piept de pui…
Și trece vremea –
Nici nu știi cum ai ajuns să uiți atâtea
Din ce-ai știut demult, demult…
Și din duminici începi să socotești în Revelioane,
Reuniuni cu clasa din liceu,
În nunți de aur, de argint, de ce-or mai fi…
Copiii au și ei copii
Și aceștia-și numără secundele întâi,
Apoi minute, ore, zile
Și tot așa, și tot așa…
033.811
0

si ma trec si eu
si-am lasat de ieri tutunul
si mi-e tare greu.....
ce nu inteleg eu este de ce trebuie sa ne mai miram de aceasta inexorabila calitate a timpului.
pareri de rau? sperante neimplinite?
partea cu berea si gratarul merge. doar in ideea ca e rupta din realitatea continua si apropiata mie.