fără scăpare

1 min lectură·30 mai 2007

Mediu

Doamne, tot la tine ajung!

Asemenea ocnașului care

a greșit drumul și s-a întors

prin tunelul săpat cu mîinile,

ani și ani,

în aceeași celulă.

Fii bun cu mine, ocnașul!

Chiar dacă voi mai încerca,

de nenumărate ori,

să evadez.

023.123

Costel Stancu. “fără scăpare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/248447/fara-scapare

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

parcă ar fi o rugăciune. însă sentimentul de a mai vrea să evadezi, îmi dă senzația că suntem închiși undeva.
seară bună

AP Anghel Pop✓31 mai 2007

Foarte buna ideea, foarte concis si pregnant tratata. Felicitari!