Poezie

peștișorul de aur

1 min lectură·31 mai 2007

Mediu

Ai prins odată un pește.

Trebuia să-i îndeplinești o dorință:

ar fi vrut să stea pe uscat.

Dar nu ți-a fost cu putință.

„ Vezi, a spus el pe muțește,

pe cînd încercai să îl vinzi,

știam că nu poți face asta,

de aceea te-am lăsat să mă prinzi.

Dă-mi drumul, uită de mine,

după propria-ți libertate tînjește.

De-o să mor, viața ta, omule,

va sfîrși în coadă de pește.

Aruncă-mă în apă acum

și îți jur pe icoană și sfinți,

cînd mă vei prinde iarăși

am să-ți îndeplinesc trei dorinți.”

001.384

Costel Stancu. “peștișorul de aur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/248467/pestisorul-de-aur

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.