Poezie

alungarea...

1 min lectură·1 decembrie 2006

Mediu

Scuturăm amîndoi pomul din mijlocul grădinii:

în partea ta cad mere, într-a mea numai frunze.

Suntem singuri, pîndiți de ochiul interior,

îi simțim diferit dulcea complicitate.

E liniște. Tu îmi întinzi un măr, eu presimt

descolăcirea firului de apă sub pămînt.

Mușc fructul - se fac două găuri în cer

Tragem împreună de funia unui clopot:

deasupra ta se înalță muzici,

peste mine se prăbușesc sunete goale.

Dumnezeu strecoară o foaie de hîrtie

sub întîiul cuvînt.

021.877

Despre aceasta lucrare

Autor: Costel Stancu
Tip: Poezie
Cuvinte: 76
Citire: 1 min
Versuri: 12
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Costel Stancu. “alungarea....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/217974/alungarea

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

MR Mihai Robea✓2 dec. 2006

imagini interesante. eu m-as feri insa, de altele la limita derizoriului, care sa aiba acoperire doar la nivelul limbajului si de formulari des uzitate, parerea mea.

CG Cornel Ghica✓2 dec. 2006

e o poezie care ne mai curata de gunoi. nu prea cred ca folosesti \"formulari des uzitate\". ceea ce am citit a reusit sa ma desprinda de realitatea asta imputita.(revin) e o poezie buna, luminata, cu versuri care redau o imagine placuta si vie.
felicitari si incurajari (spun eu). sper sa devi un poet cu sansa.

cu stima, blueboy