epigrame 25

Accentul din versul doi al primei epigrame pică nu prea bine, deci versul se cere un pic modificat. Celelate două catrene nu au deficiențe sub aspect prozodic, iar poantele sunt chiar foarte bune. Mai ales ultima, care îmi amintește prin ultimul vers de o epigramă a lui Păstorel.

Femeia

La început e precum luna,
strălucitoare-n cer și mută.
Abia după ce-i pui cununa
descoperi fața nevăzută.

C.S.

Și fața ei cea nevăzută
Săgeți în inimă-ți înfige,
Constați atunci că treaba-i slută:
E-atât de rece, că te frige.

Mulțumesc de sfat. Îmi suna mie ceva strîmb... Recitind-o acum, la rece, e evident că aveți dreptate. Am încercat să o limpezesc fără să-i stric sensul inițial.

Că diferențele-s cît China,
între adepți, se vede treaba:
yoghinii-și beau c-un scop urina,
iar voi mîncați rahat degeaba.
(Costel Stancu)

Yoghinii-s economi, măi tată,
Un gen de recuperatori -
Plătesc o bere doar odată
Însă o beau de două ori.

Costel, excelente epigramele. Felicitări !

„Unii confrați posedă „flerul”
de a doza prea echivoc,
astfel că sarea și piperul
își strică gustul reciproc”.

„Epigramiștilor… necondimentați” de Costel Stancu

* * *
Ca să fii condimentat,
Nu-ți fie cu supărare,
Cât n-ai fi de talentat –
Pune creieru-n mișcare.

Ține-o așa!