Poezie
Rugă
1 min lectură·
Mediu
Arată-mă pe mine mie, Doamne,
să sfîrșesc rătăcirea! Fă-mă firimitură
de pîine muiată în vin,
să nu-mi mai pierd firea.
Ia-mă încet de unde
dulcea desfătare mă duce.
Beau și rîd la masă cu semenii,
dar în suflet, mereu, îmi fac cruce.
E ziua judecății. Cuvîntul mă împinge,
cu aceeași putere, în sus și în jos.
Oare nu el a încremenit apa
sub tălpile lui Hristos?
Arată-mă pe mine mie, Doamne,
cum vin înspre tine în genunchi
și pe coate. De voi ajunge altundeva,
ochii mi-i scoate. Apoi înfățișează-mă
pe mine mie, cel orb. Să mă recunosc
în celălalt, să nu sorb
zeama din fructul uriaș
al grădinii. Ce altceva pot fi,
dacă nu păzitor al luminii?
013.521
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “Rugă .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/13986595/rugaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SDSDsilviu dachin✓excelent poem! habar nu stiu cum de l-am gasit atat de tarziu! felicitari si la cat mai multe poezii, scoase greu, tot din locul acela in care iti asezi crucile!
0