Marină

o plajă dimineața fragmentarium de scoici

un înotător cu cască roșiatică –

soarele? - ieșind din mare alge somnambule

pe obrazul vagabondului ce doarme

păzit de un norișor alb țipete scurte

primii pescăruși pictori flămînzi dar

fericiți desenează și șterg desenează și iar

șterg imposibil de surprins dintr-o singură

tușă linia mișcătoare a orizontului e cînd aici

cînd dincolo se plîng ei vor veni și mîine

bătrînul paznic de far surîde e obișnuit cu astfel

de întîmplări ascultă vocile celor inecați

peste noapte în depărtări culege sticle

cu mesaje din veacul trecut are

o colecție impresionantă în podul

cămăruței cineva trage brusc de clopoțelul

din mintea mea mă trezesc va fi o zi

liniștită pentru vii și morți gîndesc

sunt fericit eu încă mai cred că la început

marea a fost o călimară cu cerneală doborîtă

de pe colțul lunii de un copil neastîmpărat

într-un tîrziu vine femeia o iubesc

îi ridic un turn din perle strig ea se

preface că nu aude se închide în turn și trage

scara cu tot cu peisajul acesta de a cărui

margine rămîn agățat.ancoră din hîrtie.