Cosmin Soameș

Cred că am devenit ipohondru. Poate ceva mai special, dar tot un nebun se cheamă că sunt. La fiecare simptom de viață sau de moarte (două boli foarte serioase) mă îndop cu pastile de Arghezi,

Zâmbete formaliste, de toamnă, mișunând pe trotuare, printre case și blocuri, pe șoseaua udă de lacrimile sfinților. „Cărți vii”, necitite de nimeni, risipindu-ne filele vieții printre

La bază am așezat speranța. Speranța că tu exiști și că eu, cândva, am să te întâlnesc. Apoi am adăugat credința. Credința că viața poate fi frumoasă, că putem fi fericiți și că nu ne irosim

Lumea se află în continuă dezvoltare. Oamenii au acoperit întreg pământul cu șosele și căi ferate, s-au montat stâlpi de curent electric la poli, mările sunt pline de insule plutitoare de

Motto: „Pe pământ tot ceea ce există are nevoie din când în când să plângă.” Nichita Stănescu Probabil Ursitoarele s-au lăsat

Vor veni vremuri cu versuri de sârmă ghimpată, vremuri când vor musti cuvintele de sânge, când fericirea, ca și durerea, va fi mutilată și nimeni nu va avea dreptul de-a râde ori plânge. Vor

Mă numesc Dan și am 26 de ani. Știu, poate părea o vârstă cam fragedă pentru un criminal dar eu de bună-seamă că asta sunt, în opinia voastră, și nici nu-mi pasă că mă judecați astfel. Cei ajunși

De la o vreme am învățat tot mai mult despre moarte! Cred că mi-am făcut suficient pregătirea pentru a face și acest ultim pas: am citit cărți ale oamenilor înțelepți, am ascultat ce spun

Sărăcie, averi, crime, mângâieri, fericiri, dureri, urlete, tăceri... Cât vă urăsc, Balcanii mei dragi!

Astăzi am intrat în rândul celor mai bogați oameni din această țară. Ce propoziție simplă: „astăzi am intrat în rândul...”. Se cheamă că am intrat în rândul oamenilor, nu? Ani de zile mi-am tot

Munți înverziți, parfumul verii umflând piepturile, marea curată, nisipul arzând, soarele, florile, copiii gureși alergându-se pe stradă, femeile bronzate cu arome de fruct în pârg, vinul

Beția din cavou s-a stins, Înjurături prin colț răsună, Plouă încet cu vărsături Noapte bună! Un mort sughiță înăbușit Pe când toată lumea tace. Doar viermii rod neobosiți. Dormi

Sărută-mă, iubito, eternitatea trece repede, să știi, nu vom avea întotdeauna aceeași poftă de-a iubi, sărută-mă acum cu guri flămânde de lupi, de îngeri, de copii, întinde-mi pe cearșaful

Clipește o lumânare pe masa din odaie Și umbre reci aruncă prin colțurile ei, E liniște și pace în noaptea de afară, Pătrunde pe fereastră miros de flori de tei. Un tânăr fruntea-n palmă și-o

- Mă iubești? întreabă ea pătimaș. - Da. Te iubesc cu dinții, cu buzele, cu limba, cu pieptul, cu abdomenul și penisul. - Doar atât? întreabă ea rugător. - Nu. Te mai iubesc cu

Iubesc liniștea și noaptea, iubesc florile și moartea, soarele și cimitirul și femeia și sicriul. Iubesc clipa, infinitul, marea, piatra și nisipul, iubesc cărțile și

Nisip fierbinte strâns într-un pumn de Poet. Ce e mai durabil ?

Lipsa Ta din mine, Doamne, mă tot doare, mă tot arde. Căci nu mi Te-ai arătat ca altora, Dumnezeu! Osândindu-mă să fiu ateu. Și tot mereu m-ai blestemat să-mi pun întrebări neîncetat și

În această zi de primăvară orașul vreau să-l părăsesc, să mă pierd undeva, departe, printre păduri, printre ape, să rătăcesc. Să mă-nvelesc cu plapuma verde a ierbii, să mângâi fiecare floare

Moto: Se scrie cel mai intens când cuvintele n-au sens. Haideți să-mpletim cuvinte fără suflet, fără minte, să-nșirăm cuvinte goale, să le-umflăm ca pe

Ne vor descoperi peste patru mii de ani, ne vor curăța cu grijă oasele, ne vor realcătui trupurile din țărână și ne vor prezenta la televizor ca pe ultimele exemplare ale animalelor care

Mai întâi a secat râul. S-a topit pur și simplu, într-o dimineață. Peștii se asfixiau, blestemând mut și vomitând sânge. După aceea centrul istoric al orașului s-a prăbușit într-o

Plouă. Plouă. Plouă. Rouă divină se cerne fin, peste suflet, peste venin. Du-te durere, cu apă cu tot ! Vino potop ! Șuvoaiele să spele noroaiele, puhoiul să