C’est la vie

Cu siguranță nu pot crede că e un plagiat(vezi http://www.poezie.ro/index.php/poetry/61977/index.html). Dar în orice caz coincidența e oarecum șocantă. Cel puțin pentru mine...

Cred ca ar suna mai bine:
1.\"care zace pe colile albul hârtiei\"
Pentru final ai fi putut gasi o varianta sugestiva, care sa emotioneze poetic, de ex.:
2.\" de ce imi pare ca va asemanati, iubito?\" :)
Sper sa nu te superi, sunt doar niste pareri...

Ma tot gandesc la poezia aceasta, la faptul ca,incepand cu \"mi-a murit sufletul\",nu ma mai pot astepta la nici o emotie poetica - de unde, de vreme ce sufletul este mort?
Caz in care, poezia este o reusita,in sensul ca reda exact starea de rece nepasare. Pe de alta parte, este o poezie si atunci eu doresc mai mult de la ea, doresc o imagine vie, care sa ma cutremure - nu o regasesc decat in primul vers, celelalte cuvinte parandu-mi doar niste martori sositi ulterior la fata locului.
Cred ca dupa \"Mi-a murit sufletul\" e greu sa mai scrii ceva fara sa scapi ideea din maini, fara sa pierzi din efect...
Dar, poate ma insel...

Versul doi duce la confuzie. Sufletul sau eu, extirpat? Desigur, sufletul, insa modul de aranjare a cuvintelor nu e cel mai reusit, dupa parerea mea, in ciuda virgulei.

offf...scuze! Erata:
In exemplul meu ziceam: \"care zace pe albul hârtiei\", adica, exceptand cuvantul tau \"colile\"...

Virgil, poți să-mi dai numele autorului și piesei? Altfel nu știu cum să caut poezia \"siameză\".
Am vrut să fiu cât mai frust în poezia asta. Aveam inițial un alt sfârșit, lacrimogen, dar era prea poetizant. Îl prefer pe acesta. De aia voi lăsa acolo cuvântul \"colile\" chiar dacă e barbar. Tot de aia n-am fost poetic decât în primul vers. Restul e viață. De aici și titlul.

este luciditatea pe care ti-o poate da dragostea neimpartasita.Este o impietrire a clipei: exist, iubesc, viata, ca si dragostea...doare.