Cosmin Dodoc

destinul uraste mustele cazatoare
balerinele urasc monturile degetelor
panglicile cu balonase din parcurile de distractii traiesc doar pentru copii
iluziile iau fiinta pentru noi
poezia pentru ea insasi
este o fiinta

Mai Nic mai, cred ca acel \"din ciclul si noi am purtat tocuri\" trebuia trecut la subtitlu. Mi-a placut prima strofa, foare calda, cuvinte foarte bine alese. Vad ca te-au gratulat inaintea mea cu stelute asa ca eu nu o mai fac. Iti spun doar ca imi place sa te citesc si cred ca asta conteaza mai mult pentru tine.

Cosmin

Un text cald de la inceput la sfarsit. Putin deranjanta repetitia verbului \"a trece\" chiar daca este folosit la timpi si forme diferite. Iti spusesem acum ceva timp ca mie imi placeau poeziile tale de la inceput, acele versuri ce curgeau lin fara nici-un fel de fortare. Ai avut o perioada in care nu-mi mai placea de nici-un fel ce scriai, nu te caracteriza, nu erai tu deloc. Acum ai inceput sa revii la stilul tau, mai cizelat, mai subtil, mai fin. Te citesc in continuare si astept izbucnirea pentru ca sunt sigur ca va fi destul de curand.

minunat
Initial am vrut sa-ti dau o umila replica dar m-am abtinut. Orice as spune ar pali asa ca ma rezum sa-ti spun ca este unul dintre poemele care merita citite de 10 ori. Macar de 10 ori.

eheiii,
altadata stiam sa fac roata
sa dau ocolul pamantului in buze traversand marile cu calcaie

altadata stateam pe plaja si cantam din saxofon
de ciuda ca marea nu poate ajunge pana la mine

altadata cautam iubirea fara moarte
intr-o altfel de carte
aparte.

Una dintre putinele poezii de dragoste pura, nealterata de prea mult erotism sau metafore pompoase cautate cu lumanarea. Mi-a placut mult si multumesc antecititorilor ca au atras atentia asupra ei.

Bravo domnule Filip!!!
Bravo domnule Dan Mitrut!!!

Barvo Almei si domnului Leoveanu!!!
Ma bucur din tot sufletul pentru voi.

Ultima strofa dogoreste de plinul de sensuri. Mai este si strofa pe care a mentinonat-o si ama care rasare putin deasupra. Restul formeaza o patura ce se asterne intinsa, fara cute peste sensuri, peste ganduri, peste intrebarile pe care ti le pui si la care-ti gasesti raspunsuri in poezie. Cam asta e genul de poezie care-mi place la tine.

In principiu eu nu sunt de acord cu imbinarea posibilitatilor pe care ti le ofera internetul cu poezia.
Poezia este poezie si atat. Intr-adevar poti obtine efecte spectaculoase dar...

Vorbind de poezie...
Este un text ce m-a convins de la cap la coada. Frumos arcuit spre sfarsit, atingand coarde destul de sensibile el porneste in cautarea inimilor cititorilor. Cred ca le va gasi.
\"pasul frant din calcai\" m-a surprins cu gura cascata, evident de placere.
Mi s-a parut insa putin nepotrivit acele\" falange ale nemuririi\", nu stiu exact de ce dar parca este putin fortat.

In rest numai de bine!

Ce avem noi aici? O mica apocalipsa, cumva?
Versurile sunt foarte dure, parca nu mai exista cale de intoarcere si nu mai poti face nici-o ultima reverenta nici macar in fata persoanei iubite, ca sa nu zic in fata soarelui. Cataclisme au existat si vor mai exista. Acum nu exista. Cu toate ca incerci sa-ti plasezi poezia pe o axa destul de clar definita a timpului: adica \"acum\", tot textul se opreste intr-un timp etern, nici ieri, nici maine, poate candva cand nu vom mai avea nevoie de stele.
\" Manastirea de Tamaie\" este ca un strigata de-al proletarilor ce au iesit sa faca greva pentru biserica crestina. Surghiunita metafora, intr-un fel dar foarte ascutita si patrunzatoare, mai ales in combinatie cu \"vaierul de moarte\" din versul urmator.

(o scuza totusi e pentru trait)

nu, nu stiu
timpul s-a ingustat atat de mult incat a a devenit o linie ne_continua

un text linistitor
tie iti place sa visezi?

In primul rand iti multumesc pentru invitatie. In al doilea rand imi pare rau pentru ca sunt cateva impedimente in calea venirii la Chisinau, cel mai important ar fi lipsa pasaportului.
Daca se schimba ceva pana atunci o sa te anunt daca nu atunci va urez distractie placuta si sa faceti poze!!!

Mai sa fie!!! Eu cred ca s-ar incadra la vorbe din popor. E o scriere curata, fara inflorituri inutile sau aglomerari cu intentii ascunse. Sfarsitul e putin previzibil...dar altul nu stiu daca s-ar fi potrivit.

Ai o greseluta:\"Ne-am de cățea ce ești!\"
Cred ca e fara cratima.....

La Multi Ani!!!

Ma bucur cand citesc astfel de lucruri.

Textul este sub orice critica. Te rog sa-l corectezi.

Multumesc

nu te impacienta
nu te mai scapa nici sanul femeii
nici mirosul de picioare

o sa cazi intotdeauna pe spate
dementa totala

Domnule Leoveanu, eu va citesc aproape constant pe aici iar daca nu mi-am facut simtita prezenta este din cauza timpului fizic. Apreciez ceea ce faceti si sper sa continuati tot asa si chiar mai bine.

Nu mai posta asa multe texte dintr-o data pentru ca vor ramane necitite! Ia-o ca un sfat prietenesc sau ca o rugaminte.

Multumesc

din cand in cand imi vine sa zbor. reusesc. spre deosebire de mine eu chiar reusesc. asta mi se intampla dimineata, atunci cand frunzele se leaga cu ace de siguranta de crengi pentru a evita caderea iminenta. dimineata se intampla cele mai multe lucruri. se moare, se invie, se cresc picioare, maini, ochii, gauri in palme si chiar talpi goale.

eu ma mir si asa mirandu-ma mai citesc din cand in cand cate ceva dimineata dar de atat mirare uit sa mai si scriu cate ceva. uite ca o fac acum.

al naibii scartait de pat...
rtm buna al poeziei, intrerupt pe alocuri de terminatia brusca a pasajelor.

\"îți voi răvăși tricourile de pe speteaza scaunului vienez
ziarele din sertare
stelele de pe cearceaf
și pe tine... \"
partea asta m-a miscat cel mai mult, placuta, de un erotism fin si incantator, cu dublu efect.
ce sa-ti mai spun? am vazut ca scrisul tau e frumos, daca ai incerca sa mai pui si putina forta in vers, asa...sa muste din tine, din ganduri si idei, cred ca m-ai da pe spate.

salut! ce mai faci?
eu pot visa doar joi,atunci e ziua mea de visat, iar cand incep sa visez nu ma mai pot opri, pot visa asa...de joi pana joi, nu-mi planific niciodata visele insa intotdeauna (si tare sunt curios de ce) ele vin la mine doar joi. se intampla rar sa pot visa rosu, e o culoare prea aprinsa si puternica, imi tulbura visul si ma trezesc asa ca prefer visele cu negru, cu mov, cu muste si albine pe galben si cate si mai cate. ideal ar fi sa pot visa noaptea insa nu prea vor ele, visele sa ma asculte. mai trisez si eu ca orice om si le momesc cu zaharel cubic, le tin pe la mine pana aproape de amurg insa cum dispare soarele cum top si ele ca niste caprioare fug pe cine stie unde. e frustrant sa stau in spatele lor si sa privesc, altceva nu pot face, cum sar din om in om, din femeie in femeie, din statuie in statuie si la mine nu vor sa se intoarca. eu stiu ca o sa vina inca o joi asa ca nu ma impacientez. defect profesional poate. acum daca tot am inceput pot spune ca si la mine era, dar era un era din acela prelung, urlat ca un strigat de lup printre zapezi. zgaria pana si timpanul.
acum stau si astept sa vina joi, intre o joi si o alta zi de joi invat sa zbor printre vise. joi pic si iar pic si iar...