Poezie
Despre starea de iubire
2 min lectură·
Mediu
fericirea e o stare naturală
iubirea la fel
nu poți fi iubitor o oră iar 23 nu
ori ești ori nu ești
nu față de cineva sau ceva anume
ci față de tot
parfum de trandafir împarțit cu generozitate
zumzet de albină
mierlă cântând prin păduri
atingeri de catifea
gângurit de copil
iubirea izvorăște din mine față de toată lumea
cristalin
apă de izvor
de sub pietre colțuroase
stropește în țâșnirea ei pasională
arginții feerici
confundăm iubirea cu relațiile
am greșit undeva în înțelegere
ne-am irosit prețios cadou
am semănat divizare neînțelegere
întuneric
sursa tensiunilor noastre e lipsa armoniei
suprapunerea relațiilor peste iubire
a adus limitare hrană pentru ego
frică irațională
iubirea nu este relație e o stare
generoasă dumnezeiește
față de toată lumea
nevoie nu dorință
iubirea este nelimitată
bună atotiertătoare
căci nu are ce să ierte
izvorăște în fântâni arteziene
împrăștie aur cald în lume
peste câmp
sau peste iubita ta
împăciuește națiuni elimină divizări
anulează religii monstruoase cu cocoașe diforme
dogme fabricate de către întunericul minților
limitări animalice
iubirea este o calitate naturală
un atribut al generozității
un surplus emoțional
ce trebuie împărtășit
atunci când te uiți la foc nu zici
uite focul!
chiar ești
flacără
Mihai Corui
07 octombrie 2011
011422
0
la prima lectura pare o descriere prea directa dar daca parcurgi textul de mai multe ori intelegi mesajul.
Si ai dreptate (pe timpul asta )as vrea sa ma uit la foc ...sa ma simt flacara.
cu placerea lecturii, Carmen.