Poezie
Coadă la prună
antipoem
1 min lectură·
Mediu
azi nu am chef de poetizare
fiecare om își imaginează că a inventat coada la pruna iubirii
nici vorbă
dragostea e mister total
iar misterul e mister tocmai ca să nu-l cunoști tu
absolut deloc
de fapt atunci când cunoști ceva el devine imediat mort
adunând cunoașteri începi sa înghesui lângă tine
în tine
doar mizerii moarte
până te sufoci de la atâta restrângere a respirației
evident eu HABAR NU AM despre nimic
vorbesc așa să sune
nu știu despre nimic dar mai ales despre dragoste NU ȘTIU nimic
ăla e cel mai mare mister
e misterul definitiv dom’le
teoretizarea în jurul acesteia e o adunare redundantă de moloz
în jurul construcției
tencuială surplusistică cu var stins
trasă aiurea peste un palat complet viu
țintuit cu nestemate și neprevăzute
ferestre spre necunoscut
chiar dacă începi să construiești universale catedrale ale iubirii
molozul ce-l aduni în cunoaștere
începe încet să o sufoce
o îngroapă definitiv în teorii
iar gunoiul cunoașterii se suie peste nivelul turlelor semețe ale iubirii
atunci
cunoașterea a sufocat deja iubirea
aruncă această antipoezie
la gunoi
renunță la cozile de prună
coachzen
25.03.2015
002443
0