Poezie
Salt cuantic
1 min lectură·
Mediu
cuvintele fug speriate
mă apropiu de adevăr
limbajul cade dramatic
deschid gura și nimic
corzile vocale nu mă ascultă
realizez frumusețea
măreția vieții
proiectez filmul vieții spre interior
întâia oară
sunt pe cale să descojesc ultima foaie de ceapă
îi simt aroma acrișoară, lăcrimez la vibrațiile ei olfactive
căile minunățiilor se deschid sub formă găurilor de vierme
frumoase arcade tuburi aprind lumini înspre alte lumi
parfumurile au profunzime adânci
ochii sunt vrăjiți de culori
fiori magici pe piele
electricitate miraculoasă
muzica sună orchestral
în măsuri universal armonioase
totul e la o intensitate sporită
un click distanță
ceva de genul opusului expresiei "vis in visare"
poate mai curând conștiență în conștiență
noi oamenii suntem la o încrucișare de drumuri
eoni ne-am pregătit pentru asta
copil fiind intuiam
acum simt
viața mea s-a consumat între intuiție și trăire nemijlocită
asemenea vremuri mi-a fost dat să trăiesc
minunate și miraculoase
electricitatea trăirilor mă pișcă de nas
vom face saltul în groapa cu nisip stelar
împreună
mână în mână eu și cele 7 miliarde
fațete ale aceluiași diamant multicolor
adunate într-un singur chip
UMANITATE!
Mihai Corui
09.09.2011
001.032
0