corneliu zegrean

Încă o toamnă a trecut Și toate frunzele-au căzut, Iar anii trec, se scurg mereu, Cu ei odată „trec” și eu, Îmbătrânesc și-mi pare rău Că nu mai cunoscut. De sărbători eu ași fi vrut Să vii

Din imensa atmosferă ce doar mintea o măsoară, Zgomotos se-aude o flamă ce din ceruri se coboară; Când spre dreapta când spre stânga, printre norii plini de ploaie, Întâlnind muntele-n cale după

-Omul, terminând cu vorba, Nu știu ce-am mai întrebat, Dar am plâns, am plâns întruna Până când s-a înnoptat. Apoi. . . am plecat spre casă, Năucită de durere, Lacrimile mi-au stors

Se oprește lângă o cruce înnegrită peste vreme Și-nchinându-se încearcă cu o frază să o cheme: - Mamă! Chipul tău trăiește, l-am avut mereu cu mine, Pribegind în lumea mare el mi-a dat puteri

\"Viața Ta ,mamă, a fost o poezie, Dar din păcate o \"Elegie\" Eu aș fi vrut un \"Rai\" să fie, În toate,numai bucurie\"

De ce numai ură? Peste tot se înjură, Ce le iese din gură, E… Strigător. Nimic nu-i oprește, Negheobia-i stropșește, Iar capul le crește Ca… Un buboi. Au viruși, otravă, În suflet doar

Pentru o mămică x De sub frunza putrezită Pe-al pământului covor, Toate florile-s trezite De al primăverii dor. Ici, colo, dă să apară, Ghiocelul de sub nea, Mai departe o

De ziua “TA”, din an în an, Eu îți transmit un «gînd» răzleț, Ce are un «simbol și un preț», A unei «taine» de amor Ce o păstrez cu prea mult dor, Ca «Baciul» doina din folclor, Cu ea în suflet

Prietenului meu S. Dobre Bun venit domnul Dobrică. Pe o pagină hazlie Epigrama nu ne strică Doar un pic ne mai... \"mângâie\". Prietenului meu Dr. Cezar Neguț Doctore! Unde ți-e