Poezie
Romanța lacrimilor mele
2 min lectură·
Mediu
-Omul, terminând cu vorba,
Nu știu ce-am mai întrebat,
Dar am plâns, am plâns întruna
Până când s-a înnoptat.
Apoi. . . am plecat spre casă,
Năucită de durere,
Lacrimile mi-au stors ochii,
Iar gândul, orice putere.
Ajungând pe strada noastră,
Câinii pe la porți lătrau
Iar pe o bancă patru tineri
O romanță fredonau:
-“In satu-n care m-am născut,
Nu-i cine să mă plângă,
Cei dragi de mult m-au părăsit
Chinul să le ajungă.
De-atunci eu singură trăiesc,
Mereu pe căi străine
Și n-am pe cine să iubesc
Sunt tristă, vai de mine.
O. . . Doamne! Cu ce ți-am greșit
De nu-mi mai ierți păcatul,
Părinții mii-i-ai osândit,
Ai osândit tot satul.
Nu am puteri să mai răzbesc
Poveri și grozăvia,
Dă-mi forță ca să mai zâmbesc
Să zbor ca ciocârlia”.
-Ascultând aceste versuri
Am deschis ușa la tindă
Și trecând printr-o odaie
Am ajuns lângă oglindă.
Mi-am privit ochii și fața,
Istovite de durere,
M-am spălat cu apă rece
Să-mi revin, să am putere.
Și, văzând lampa aprinsă
In odaia dinspre vale
Am intrat să-i spun cucoanei
Despre această zi de jale.
Ea știa de tragedia
De la Bălgrad și din țară
Și de tata cum murise
Chinuit în acea “gară”.
Nu mi-a spus crezând că timpul
Le va rezolva, odată,
Nici n-a vrut să-mi redeschidă
Rănile de altădată.
Din ciclul :
Prea multe lacrimi mamă
001.445
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- corneliu zegrean
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 229
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 50
- Actualizat
Cum sa citezi
corneliu zegrean. “Romanța lacrimilor mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/corneliu-zegrean/poezie/1754346/romanta-lacrimilor-meleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.