Nu vreau să mor sperând

Încă o toamnă a trecut Și toate frunzele-au căzut, Iar anii trec, se scurg mereu, Cu ei odată „trec” și eu, Îmbătrânesc și-mi pare rău Că nu mai cunoscut. De sărbători eu ași fi vrut Să vii să-mi dărui un sărut, Să vii, un: „La mulți ani” să-mi spui, Că sunt „orfan” al nimănui, Să nu mai rătăcești „haihui”, Dar „Tu”, n-ai vrut. Nu vrei în suflet să-mi revii, Deși de zeci de ani o știi, Că te-am iubit și te iubesc, Să-mi fii aproape o doresc, Speranțele mereu îmi cresc, De ce nu vii, de ce nu vii? O…Vino iar iubirea mea, Te-aștept și te voi aștepta, Să mă privești și zâmbitor, Să-mi spui cuvântul: „Te ador”, Nu pot scăpa de al tău dor Și nu te pot uita. Dar în zadar aștept plângând Și rugă-n „ceruri” adresând, Destinul meu nu are „Zel”, Nu are milă, e „mișel”, Are în schimb un singur „Þel”, El vrea să mor sperând.