Fi OM
Se naște și se năruie,
Se moare și se dăruie,
Se vrea și se trăiește,
In viața noastră de poveste.
Se trece și se-ajunge
Pe calea trecătoare,
In marea singurare
A omului ce
Speranța
Pe firul vieții trecător,
Mai fac o piruietă,
Să văd trecutul curgător
In viata părăsită.
Să mă intorc acum din drum
Să văd aripa frântă
A viselor făcute scrum
De viata mea
ȘI DACÃ,
Aș spune ca va iubesc
Ce a-ți face?
V-ați asunde?
Și dacă aș spune ca exist
V-ați ascunde
De iubirea pe care v-o port?
Veniți în calea mea
Să va dau speranța
Iubirea pe care o
Urma pașilor mei
Pașii mei
Ecou de iubire,
În inimi pătrunse
De mișcătoarele trăiri.
Melancolie,durere legănată
De trecătoarele iubiri,
A dorințelor mele
Pe urma pașilor tăi.
Pe
Sărut,
De mă rănești iubito
Cu buzele flămânde,
Sărutul tău amar,
Să-mi dea iubirea.
Cu lacrima ce curge
In dulcea sărutare,
Și plânge desparțirea
Să-mi dea șoapta
Zâmbet,
Am luat o bucată de suflet
Și am vrut să o fac om,
Dar omul din lut
Mi-a zâmbit.
Bucata din lut
Cu sufletul în mâna mea,
S-a trezit că este om
Și mi-a zâmbit.
Cu zâmbetul din
Uitarea,
Intr-o zi poate
Nu te mai pot iubii,
Și am să fac
Bagaje de vise.
Din fire subțiri,
Am să țes un strai
Cu inele perechi,
Să poarte uitarea.
Și am să caut,
În bagaje de
Desen,
O coală albă de hârtie,
Pe care am desenat,
Durere și iubire,
Speranță și trăire.
Să desenăm o floare
Culoare și trăire,
Pe coala albă de hârtie
Se dăruie iubire.
Pe coala
Timpul pierdut,
O fereastră a inimii s-a deschis
Să privesc timpul pierdut,
Când eu te căutam
Cu înfiorarea primei iubiri.
În fiecare zi mă uit pe fereastră,
Așteptând în inima mea
Joc de copii
Copiii se joacă cu sufletele lor
Un joc curat,
Se ating se mângâie ,
Și nu se mai satură de dor.
De dorul tău fără sfârșit,
Cu inima ce doare
Copiii se joacă,
Se mângâie și
Iubito,
Eu te aștept iubito
În sufletul lumină,
Cu ochii tăi cei umezi
Dorul mi-l alină
Aș face o fereastră
Să stai mireasa mea,
O floare’n glastră
Să fii prințesa mea.
Aș face o
Noapte de sanziene,
Nu sunt decât un om,
Pierdut pentru vecie,
Ỉn neștiuta cale
A vieții parodie.
Să mă ridic odată
Să merg intr-o neștire,
S-ajung cumplita soartă
Zidită pe
Poveste de iubire
Iubirea e o mare nebunie,
O sferă plină de culori,
In cer o pură armonie
Iubirea daruri de comori.
Iubirea este viața toată,
Ea este plină de alin,
Iubirea tandru e
Rugă
Coboară doamne pe pamânt,
In lumea părăsită ,
Sa ne mai mântuim plângând,
La crucea ta cea sfântă.
Sa ne prefaci în om de piatră
Stâncă ori ce o fi,
Să nu mai îndraznim odată
Pe
Trup rănit
M-a ucis un om anume
Pe care il iubesc,
Și rana lasă urme
In trupul nefiresc.
Eu am ramas mirată
De gustul lui amar
Din rana sângerată,
Pe trupul meu carnal.
Plânge un om
CLIPA
E plină lumea de nimic
Și caută o cale,
Senină și pierdută
Iși plânge a ei jale.
Coboară și suspină
De dorul ei amar,
Și dulce pare clipa
Primită in zadar.
Să facem o
Dor de mama
Chipul tău lumini de stele,
Impărăteasa sufletului meu,
Crăiasa visurilor mele,
Mamă , dor nestins mereu.
Iți ating chipul senin,
Cu blânda lacrimă,
A ochilor plini de alin
In rai,
In rai sunt pomii infloriți
Si sufletul se plimbă,
Si mii de feluri de dorinți
Tot iți apar din umbră.
Si cânta ingerii in cer
O muzica tot lina,
Un sunet ca un clopoțel
Ce
Odă iubirii
Iubirea-i o poveste
O tristă amintire,
Cântată și tot scrisă
De lumea efemeră.
Tăcută și gingașă,
Mereu seducătoare,
Prezentă și trecută
In viața muritoare.
Să cerem tot
Dans de porumbel
M-am jucat candva
Cu ingerii in cer
Ne-am luat de mana
In dans de porumbel,
Am fost plecata\'n lume
Sa ma educ, scolita
Si am venit saraca
De ingeri parasita
Ma
