Poezie
Clipa
1 min lectură·
Mediu
CLIPA
E plină lumea de nimic
Și caută o cale,
Senină și pierdută
Iși plânge a ei jale.
Coboară și suspină
De dorul ei amar,
Și dulce pare clipa
Primită in zadar.
Să facem o cunună
S-o dăruim și ei
Să simtă vesnicia,
Amarelor crâmpei .
Să ridicăm sentinta
S-o facem mai frumosă,
Să vedem a ei fată
Cât poate fi de trasă.
Să ardem vesnicia
Să ne oprim un pic,
Din mersul nostru țanțos
Pe\'o clipa de nimic.
Maria
01.10.2007
002251
0