Poezii

Fi OM Se naște și se năruie, Se moare și se dăruie, Se vrea și se trăiește, In viața noastră de poveste. Se trece și se-ajunge Pe calea trecătoare, In marea singurare A omului ce

Speranța Pe firul vieții trecător, Mai fac o piruietă, Să văd trecutul curgător In viata părăsită. Să mă intorc acum din drum Să văd aripa frântă A viselor făcute scrum De viata mea

Amăgire, Pe cărarea inimii mele A trecut un om ca un înger, Dar lacrimile vărsate De sufletul meu A șters lumina Îngerului tău. MARIA 05.05.2008 î

ȘI DACÃ, Aș spune ca va iubesc Ce a-ți face? V-ați asunde? Și dacă aș spune ca exist V-ați ascunde De iubirea pe care v-o port? Veniți în calea mea Să va dau speranța Iubirea pe care o

Urma pașilor mei Pașii mei Ecou de iubire, În inimi pătrunse De mișcătoarele trăiri. Melancolie,durere legănată De trecătoarele iubiri, A dorințelor mele Pe urma pașilor tăi. Pe

Sărut, De mă rănești iubito Cu buzele flămânde, Sărutul tău amar, Să-mi dea iubirea. Cu lacrima ce curge In dulcea sărutare, Și plânge desparțirea Să-mi dea șoapta

Zâmbet, Am luat o bucată de suflet Și am vrut să o fac om, Dar omul din lut Mi-a zâmbit. Bucata din lut Cu sufletul în mâna mea, S-a trezit că este om Și mi-a zâmbit. Cu zâmbetul din

Uitarea, Intr-o zi poate Nu te mai pot iubii, Și am să fac Bagaje de vise. Din fire subțiri, Am să țes un strai Cu inele perechi, Să poarte uitarea. Și am să caut, În bagaje de

Desen, O coală albă de hârtie, Pe care am desenat, Durere și iubire, Speranță și trăire. Să desenăm o floare Culoare și trăire, Pe coala albă de hârtie Se dăruie iubire. Pe coala

Timpul pierdut, O fereastră a inimii s-a deschis Să privesc timpul pierdut, Când eu te căutam Cu înfiorarea primei iubiri. În fiecare zi mă uit pe fereastră, Așteptând în inima mea

Joc de copii Copiii se joacă cu sufletele lor Un joc curat, Se ating se mângâie , Și nu se mai satură de dor. De dorul tău fără sfârșit, Cu inima ce doare Copiii se joacă, Se mângâie și

Iubito, Eu te aștept iubito În sufletul lumină, Cu ochii tăi cei umezi Dorul mi-l alină Aș face o fereastră Să stai mireasa mea, O floare’n glastră Să fii prințesa mea. Aș face o

Noapte de sanziene, Nu sunt decât un om, Pierdut pentru vecie, Ỉn neștiuta cale A vieții parodie. Să mă ridic odată Să merg intr-o neștire, S-ajung cumplita soartă Zidită pe

Poveste de iubire Iubirea e o mare nebunie, O sferă plină de culori, In cer o pură armonie Iubirea daruri de comori. Iubirea este viața toată, Ea este plină de alin, Iubirea tandru e

Rugă Coboară doamne pe pamânt, In lumea părăsită , Sa ne mai mântuim plângând, La crucea ta cea sfântă. Sa ne prefaci în om de piatră Stâncă ori ce o fi, Să nu mai îndraznim odată Pe

Trup rănit M-a ucis un om anume Pe care il iubesc, Și rana lasă urme In trupul nefiresc. Eu am ramas mirată De gustul lui amar Din rana sângerată, Pe trupul meu carnal. Plânge un om

CLIPA E plină lumea de nimic Și caută o cale, Senină și pierdută Iși plânge a ei jale. Coboară și suspină De dorul ei amar, Și dulce pare clipa Primită in zadar. Să facem o

Dor de mama Chipul tău lumini de stele, Impărăteasa sufletului meu, Crăiasa visurilor mele, Mamă , dor nestins mereu. Iți ating chipul senin, Cu blânda lacrimă, A ochilor plini de alin

In rai, In rai sunt pomii infloriți Si sufletul se plimbă, Si mii de feluri de dorinți Tot iți apar din umbră. Si cânta ingerii in cer O muzica tot lina, Un sunet ca un clopoțel Ce

Odă iubirii Iubirea-i o poveste O tristă amintire, Cântată și tot scrisă De lumea efemeră. Tăcută și gingașă, Mereu seducătoare, Prezentă și trecută In viața muritoare. Să cerem tot

Dans de porumbel M-am jucat candva Cu ingerii in cer Ne-am luat de mana In dans de porumbel, Am fost plecata\'n lume Sa ma educ, scolita Si am venit saraca De ingeri parasita Ma