Viața Ta a fost o Elegie

\"Viața Ta ,mamă, a fost o poezie, Dar din păcate o \"Elegie\" Eu aș fi vrut un \"Rai\" să fie, În toate,numai bucurie\" Cornelia In ochii mei te văd mereu, De când te-ai \"dus\" mi-e foarte greu, Dar am jurat pe Dumnezeu Să te păstrez în pieptul meu Cât inima-mi va bate. Îți văd și mersul legănat, Fruntea și ochiul sprâncenat, Părul șaten și ondulat, Adesea cu-n batic legat, Făptura-ți mai aparte. Þi-aud și vocea mai timbrată, Rară, dar și răspicată, Ce-i drept, când erai supărată Pe soarta-ți grea și cam ciudată, Parcă-mi citești o carte Și-mi povestești destinul tău, Ce-a fost mai bun, a fost mai rău, Cum a fost scris în \"codul tău\" Să-l duci, cum o vrea Dumnezeu Iar eu să-l știu \"atare\". - De ce de mică viața mea A fost prea dură, a fost grea? In lumea asta atât de rea Nu te-nțelege nimenea Dar nu cer îndurare. Războiul, seceta din plin Eu le-am trăit, chin după chin Mi-a modelat un trist destin De-aceea, Domnului mă-nchin Și-i mulțumesc că-s vie. Apoi . . . părinții mi-au murit, Doi frați mai mari m-au \"ocolit\", Prin comportare, amăgit, Fiind cea mai mică și, mințit Cu multă dibăcie. Dar, Dumnezeu m-a ajutat, Mi-a scos în cale un bărbat, Pe care mult l-am adorat, Prin jurăminte ne-am legat Să ne urmăm destinul. Ușor, mai greu, ca orice cale, \"Urcușul\" a-nceput din \"vale\" Mai iute, uneori agale, Cu multă trudă, chiar și jale, Mă liniștea doar \"crinul\". Acest simbol al dragostei curate, Respect și multă demnitate, Perenă s-au pe ... apucate, Mai sinceră ca cea de frate, Fierbinte ca o \"lavă\". Cu timpul ea a mai crescut. Când, \"draga mamii\", te-ai născut Simțeam al doilea sărut, Dar greul era la-nceput, N-aveam nimic pe \"tavă\". Doar, o măsuță și-un \"lămpaș\", O crăticioară și-un făraș, Un \"prici\" cu paie într-un lăcaș La \"Grancea\", zis badea Ionaș, La margine de Orăștie. Cu timpul ne-am mai cumpărat Hăinuțe, și-un fier de călcat Iar pentru tine un mic pat, \"Covată din lemn\" de scăldat, Era o mare bucurie. Deși săraci precum eram, Iubirea-n suflet o simțeam Și nici odată nu plângeam Că ne lipsește ce doream, Pentru o casă nouă. Greul cel mult l-am mai uitat Și binele s-a adunat Când tatăl tău a promovat In grad, el a mai avansat La \"Regimentul Nouă\". Dar, ordinele mai de\"sus \"Ne-au \"dislocat\" mai spre apus, Mutările, cum ți-am mai spus M-au afectat și mi-au distrus Din casă toate cele. \"Aradul\", iute l-am uitat, Brigada n-i s-a desființat, Exact la anul ne-am mutat În \"Bradul\" mai apropiat, Orașul tinereții mele. Aici un timp ne-am potolit, Necazul ne-a mai ocolit Iar \"Tati\" era fericit Că dintr-un \"foc\" a reușit La facultatea militară. Momentul era crucial, El se-ndrepta spre un ideal Visat și, pregătit real Cu multă trudă și-un moral Fierbinte ca o \"pară\". Tu erai mică, un boboc, Când alergai pe lângă bloc Și întrebai din loc în loc, Când vine \"Tati\"? boc, boc,boc Să ne ia la București. Văzându-ți chipul, lăcrimam Fără să vezi, apoi zâmbeam, Cu brațele te cuprindeam Și sărutându-te-ți spuneam: Ne ducem la \"Dudești\" Trecuse doar vreo șase luni Și tati a făcut minuni, L-au ajutat oamenii buni Și a găsit la doi bătrâni O cameră la curte. În plină iarnă ne-am mutat La \"Bița\", șapte ani am stat, Acești bătrâni te-au răsfățat Și multă vreme ,adorat, Niște \"ovrei\" aparte. Anii de aici au fost frumoși, Plini de speranțe, luminoși, Aici ai făcut primii pași Într-o clădire, un mic lăcaș Spre clasele primare. Și tot aici tu ai crescut, Astfel că multe-ai priceput, Din vremea care a trecut, Cum am trăit și ne-am zbătut Să te vedem o \"Floare\". Pe vremea aceea tatăl tău, Avea serviciul la Bacău, Fiind și student pe la A.S.E.-u, Făcea naveta mai mereu Să-și viziteze \"casa\". Cum el era mai mult plecat, Vreo doi ani singure am stat, Dar vestea lui m-a bucurat Când înspre toamnă am aflat Că vine la \"Băneasa\". Anii treceau, treceau cu spor, În suflet mai aveam un dor, Să ai și tu un frățior, La greu, un vrednic ajutor, Să vă iubiți ca frații. Dar... s-a născut o surioară, Mică, un pui de \"căprioară\", La \"Caritasul\" lângă școală, Tu erai deja o domnișoară Și cântai: \"Ciauo Ragați\". O melodie preferată, De \"Geanni Morandi\" cântată, Când făcea stagiu în armată Iubea pe \"Laura\",o mândră fată Fanul copilăriei tale. \"Mirela\", creștea drăgălașe, Când mami o desfăcea din fașe Zâmbea, mișcând din piciorușe Tu îmi ziceai că-i o păpușe Și-o legănai agale. Toamna, din anul șeaizeci și nouă, Noi ne-am mutat în casă nouă Și aș fi vrut ca amândouă Să vă iubiți, și numai vouă Să vă destăinui \"păsul\". Această stare sufletească, Ce nu-nceta să mă lovească Și inima să mi-o rănească Când \"greul\" începea să crească Aproape la tot pasul. Din fire am fost mai grijulie. Cu voi simțeam o bucurie Prin comportare, o mândrie, Dar neștiind cum o să fie Mă agitam întruna. Timpul trecea, trecea agale, Iar voi creșteați și, fiecare V-ați ales singure o cale Ce s-o urmați spre înalta \"zare\" Făcându-vă \"cununa\". \"Cununa \" ta a fost să fie O facultate în \"Regie\". Eu aș fi vrut, poet, să scrii o \"Elegie\", Ca și nepoții mei să știe De mama lor \"străbună\". Dar, gândurile întotdeauna Zboară hoinare precum \"Luna\", Destinele ne fac cununa, Ne dau \"năvodul\", ne întind mâna Cu pofta lor \"nebună\". Totul este, să-l știi purta Și încă ceva, nu uita Că ai o soră, este a \"Ta\", Să-i porți în suflet dragosea Dar și \"Ea\" pentru tine. -Mămica mea, multe-am știut Din cele spuse, priceput, Cum ai trăit și te-ai zbătut, În suflet pace n-ai avut |Să fie numai bine. De-aceea eu îți mulțumesc, Fii liniștită, cât trăiesc, Pe nimeni n-am să amăgesc Iar pe cei dragi nu-i ocolesc, Ai inima-npăcată. Îndemnul tău e ceva \"sfânt\" Iar chipul: \"Maică\" pe pământ, Tot ce mi-ai spus nu-s vorbe-n vânt, Le voi păstra până-n mormânt, N-am să le uit vreodată.