Corneliu Traian Atanasiu

* ferind de neguri umbrele de lumină – senin nesperat * smocuri de iarbă rătăcite sub frunzar – se-ngroașă vraful * sub cer de toamnă frunzișuri luminoase – aur

* frunze în tremur - soldații stau smirna-n tranșeele toamnei * copii în leagăn - în micul ochi de apă senin mai adînc

amurgul vînăt prin rămurișuri pustii - gutui în pervaz

Pentru a clinti lumina din jilțu-i de judecător suprem și a-i șubrezi statutul de suverană infailibilitate e suficient să-i fie pusă în discuție reputația morală. Or, întrebîndu-se retoric: \"Ziua -

John Fowles Distilarea exigenței “Eram din nou liber, dar era o libertate nouă… într-un fel purificată.” Convertirea, indisolubil legată de conversiune, reevaluează relațiile noastre cu tot ce ne

cer de cenușă - dintr-o singură vatră mai urcă fumul

o ipoteză cu cu gust de prerogativă a civilizației Cîinii vagabonzi sînt botezați comunitari, dar sînt castrați ca să nu se mai înmulțească fără opreliști. Comentariul de mai sus este făcut la un

(urmare la: Învățul și dezvățul (I) Învățul și dezvățul (II) Învățul și dezvățul (III) ) Treptele învățării Vreau să diferențiez două modalități diferite de a înțelege exigențele învățării,

Dacă n-am fi prea marcați de o pioasă credulitate în dreptul unanim la fericire, nu ne-ar fi deloc greu să sesizăm că fericirea nu e din lumea aceasta. Mai precis, că nu e produsă cu necesitate de

\"Aștept răspunsul unei femei!\" Luchi Tenenhaus [18.Sep.05 09:55] (acest text are legătură cu: Don Juan spăsit ) Să nu credeți cumva că mitul lui Don Juan este pe ducă. Oricît s-ar strădui

tuturor femeilor care mai aspiră la o anume esență a feminității, refuzînd să fie doar modelate de un construct cultural Scena pe care o s-o povestesc va veni mai la urmă. Prima întîmplare, din

(urmarea la: Primejdia cea bună (I) și Primejdia cea bună (II)) În ciuda celor spuse înainte, vreau totuși să iau în serios zicala: prietenul la nevoie se cunoaște, și asta pentru că ea pare să

în loc de: (ritual) pădurea-și face harachiri – cîmpia îngălbenește mai bine așa: (harachiri) pădurea-n sînge martore-ngălbenite pajiști tăcute

* umbre prelungi sub frunza străvezie - întorc clepsidra * picuri de rouă stau din ajun pe gonguri - răsare astrul * din senin pe drum se-așterne strat de frunze - țînc

\"Aștept răspunsul unei femei!\" Luchi Tenenhaus [18.Sep.05 09:55] (acest text are legătură cu: Don Juan spăsit și este continuarea eseului: Elogiul lui Don Juan (I) ) Delimitarea de donjuanul

(continuînd seria: Arta comentariului (I), Arta comentariului (II), Arta comentariului (III) și Arta comentariului (fișă de lucru)) Răscolind prin hîrțoage, am dat peste niște pagini vechi. Să fie

(urmarea a textului: Delicatețea între grație și ingratitudine (I)) Delicatețea existențială Gingășia și grația, în accepția lor de virtuți umane, reprezintă strategia pe care simțirea matură o

\"Tăcerea e umbra unui cuvînt\", e de părere Blaga atunci cînd, ispitit de bogăția tainică a cuvîntului, renunță să-l mai hăituiască discursiv pentru a-i epuiza înțelesul și, adăpostindu-se

Într-un fel, resuscitarea haiku-ului, care căzuse oarecum în desuetudine în țara de baștină, a survenit prin atenția pe care i-au acordat-o occidentalii începînd cu sfîrșitul secolului XIX. Masaoki

Măreția înscenării “Măcelarul a căzut în genunchi și a izbucnit în lacrimi.” În urma scenei mitologice la care asistă ca spectator, Nicholas are presimțirea asumării viitoare a unui rol în piesă.