CACorneliu Traian Atanasiu
Verificat@corneliu-traian-atanasiu
Bucurestiromaniankukai.blogspot.com/
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii.…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
doct, vreau doar să spun că urechea mea simte că a face feminine în exces unde e vorba de profesii, funcții, distincții este mai curînd o modalitate depășită (și poate firească pînă la alfabetizare) a vorbirii populare. Mediile culte, vorbirea oficială au cam adoptat deja masculinul și nu cred că din dorința de a vexa nici femeile, nici spiritul limbii. Văd în acest masculin gramatical mai degrabă un neutru al exprimării - faptul că meseriile, funcțiile, distincțiile sînt asexuate. O depășire a unui mod rudimentar de a resimți lumea. Este o părere și mă bazez doar pe ce simt eu.
Poate de aceea nici nu ne sună prea bine la ureche, sînt sufixe care nu prea mai au productivitate azi. Sînt din vremea derivărilor preot-preoteasă, căpitan-căpităneasă etc.
Poate de aceea nici nu ne sună prea bine la ureche, sînt sufixe care nu prea mai au productivitate azi. Sînt din vremea derivărilor preot-preoteasă, căpitan-căpităneasă etc.
Pe textul:
„Desființăm femininele?" de Cristina Andrei
0 suflu
Contextpatriotismul în sine a intrat în desuetudine, ci numai modalitățile lui superficiale și triumfaliste. Nu ni se atrage atenția prea des că trebuie să ne asumăm patria și ca o fatalitate nefastă. Că a fi patriot nu este doar o juisare emoțională, ci și o tristă realitate în care trebuie să trăim zi de zi făcînd efortul de a o ameliora. Cînd cineva va reuși să ne vorbească de acest patriotism mai degrabă auster, dar mult mai autentic, poate se vor mai schimba lucrurile. Pînă atunci el va rămîne în criză.
Pe textul:
„1 Decembrie" de Cristina Andrei
0 suflu
Contextpatriotismul în sine a intrat în desuetudine, ci numai modalitățile lui superficiale și triumfaliste. Nu ni se atrage atenția prea des că trebuie să ne asumăm patria și ca o fatalitate nefastă. Că a fi patriot nu este doar o juisare emoțională, ci și o tristă realitate în care trebuie să trăim zi de zi făcînd efortul de a o ameliora. Cînd cineva va reuși să ne vorbească de acest patriotism mai degrabă auster, dar mult mai autentic, poate se vor mai schimba lucrurile. Pînă atunci el va rămîne în criză.
Pe textul:
„1 Decembrie" de Cristina Andrei
0 suflu
Contextnu e suficientă. Din păcate, pentru igienizare ar fi necesar un program eficace de prevenire. Și, într-un fel, un gen de educație a spiritului critic. O asumare a comentariului ca secund textului, ca un simplu instrument de înțelegere, mărturisire a vibrației și, eventual, evaluare a sa. Un geste de profundă umilitate. Și mai puțin de efuziune plebee.
Mulțumesc, Alexandru, rămîi un interlocutor valabil.
Mulțumesc, Alexandru, rămîi un interlocutor valabil.
Pe textul:
„Intimitatea forțată" de Corneliu Traian Atanasiu
Recomandat0 suflu
Contextgustul fericirii este foarte aproape de cel al vieții. E, evident, un gust foarte complex care nu strîmbă lesne din nas și resimte durerea și suferința drept condimente absolut indispensabile. Este totodată unul mai curînd al degustătorului, al celui cu un apetit frugal care nu ține să se ghiftuiască. Dar deține arta de a înmulți puținul.
Pe textul:
„Gustul fericirii (I)" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextcă întîlnesc și pe cineva care gustă spiritul autentic al eseului - îndrăzneala, verva, promptitudinea. Și poate sclipirea. Titlul, într-adevăr, este al unei întreprinderi mai ample. Accept unul de la cine simte că e inspirat.
Pe textul:
„Gustul fericirii (I)" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextmie îmi pare rău că site-urile literare nu sînt mai direct implicate în a eradica asemenea comportamente mitocănești și prin intervenții mai serioase. Ceea ce ar însemna și o analiză a modurilor grobiene de abordare. O etalare a stilurilor și stratagemelor bădărăniei și mitocăniei cu ifose literare. Și ar putea descuraja cît de cît continuarea acestor intervenții lipsite de orizont. Măcar persoanele respective s-ar vedea prinse în insectar ca paraziți ai virtualului.
Poate că editorii ar putea lansa și o discuție serioasă prin texte documentate cu citate din \"contribuțiile\" numeroase ale membrilor site-ului la tema pe care o sugerezi: nesimțirea dezinvoltă. O temă cu adevărat generoasă.
Poate că editorii ar putea lansa și o discuție serioasă prin texte documentate cu citate din \"contribuțiile\" numeroase ale membrilor site-ului la tema pe care o sugerezi: nesimțirea dezinvoltă. O temă cu adevărat generoasă.
Pe textul:
„Intimitatea forțată" de Corneliu Traian Atanasiu
Recomandat0 suflu
Contextcomit aceste texte cînd evenimentele mă obligă. Mai bine zis, situațiunea este de așa natură încît simt nevoia să fac apel la alte lecturi care mi s-au părut mie edificatoare pentru atitudini care nu-s de azi de ieri și care au fost alimentate copios de transfuzii doctrinare. Lumea este deja infuzată de asemenea populisme combatante. Cristina, ești un cititor care mă susține să o țin așa, chiar dacă ratingul general e cam subțire.
Pe textul:
„Sub pulpana ideologiei de doi bani" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextun alt mod de a înțelege necesitatea este consimțirea. Camus spune undeva: (aproximativ) în miezul revoltei mele zăcea o consimțire. Atunci, biciul lui Dumnezeu se despletește-n gingășii. Nu toată lumea ajunge la necesitatea astfel înțeleasă, îți trebuie o anume inițiere.
Pe textul:
„În frîul libertății" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextSigur, e un apel la a înțelege că veleitățile literare nu te absolvă de responsabilități mai modeste, dar mai nobile. Creatorul trebuie să fie conștient că lipsa lui de omenie va fi mereu taxată ca atare, că nu i se acordă dispense doar pentru că e un geniu (credința sa) needucat. Mulțumesc Maricica. Andrei, ești o surpriză plăcută după atît amar de vreme.
Pe textul:
„Omul și scriitorul" de Corneliu Traian Atanasiu
Recomandat0 suflu
Contextacum, inițiată, le poți vedea și prin parcurile bucureștene. Sigur, în grădina botanică. Pînă la primăvară țin drapelul vitalității.
Pe textul:
„Călina roșie" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextCred că pivotul acestui poem este versul pe care l-am scris în titlu. Este de fapt contrapunctul titlului real. Oamenii trăiesc în case, în unele petrec și în altele domiciliază. În rest se mișcă între ele. Copilul din noi descoperă însă adevărul răs-timpului în care se trăiește cu adevărat și al locului bucuriei unde fugim mereu de-acasă. Restul e fericirea, înfrigurarea călăririi tatălui, atmosfera feerică de iarnă aburită de respirația precipitată a beatitudinii - groaza și fericirea. Minunea copilăririi. Care n-are nevoie de a mai merge acasă - acasă e ceva ce duce mereu cu sine.
Pe textul:
„oamenii pleacă la casele lor" de Dacian Constantin
Recomandat0 suflu
ContextBalansul ăsta este uneori de-a dreptul sfîșiere. Iar receptorul devine pură generozitate. Sufletul - un fel de brumă, aură infrigurată a lucrurilor îtru veșnica pomenire.
Pe textul:
„Călina roșie" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextNu mai țin minte dacă am mai spus și la cronica ta anterioară faptul că este una de calitate, la obiect, că nu bate cîmpii encomiastic.
Pseudonimul meu - alchimina - este un amestec între alchimie și chinină. L-am obținut spontan, dintr-o greșeală de scriere.
Pe textul:
„Un amplu cenaclu" de Traian Rotărescu
Recomandat0 suflu
Contextpentru mine să fiu perceput chiar așa cum îmi închipuiam în așteptările mele cele mai bune, Valeria. Se întîmplă, e adevărat mai rar, și întîlniri fericite. Ori tu ai fost azi candidă, ori în textul meu s-a rătăcit vreun grăunte de inocență. De obicei, sînt perceput încruntat, pieziș, potrivnic pînă la dușmănos. Har Domnului, ține aproape! Că ai simțul măsurii.
Pe textul:
„Intimitatea forțată" de Corneliu Traian Atanasiu
Recomandat0 suflu
ContextMonica, în ce te privește cred că ai dreptate. E chestie de gust. În mod obișnuit, cei ce se dau în stambă prin mijloacele de transport în comun sînt persoane grobiene și nu dau pe dinafară de prea mult bun simț și înțelepciune. Poate că ai nimerit pe cineva pe gustul tău.
Intimitatea la care mă refer e aceea obținută mîncînd un sac de sare împreună. Mahalaua și centrul sînt evident simbolice. Bănuiesc că „tanti Gica” nu te apucase de un nasture ca să-ți sufle-n nas mirosul de usturoi. Se păstra sigur la o distanță decentă de sufletul tău în care nu tropăia cu bocancii murdari.
Pe textul:
„Intimitatea forțată" de Corneliu Traian Atanasiu
Recomandat0 suflu
ContextUite ce e, soro, îmi scapă esențele pentru că, cel puțin în ce zic aici, ele sînt copleșite de lături. Așa e cînd frîul libertinismului nu vibrează a exigență de nici un fel. Se pare că mulți agreează doar anarhia crezînd că asta se numește atotputernicie. Libertatea, în sensul de alegere și creație, este bine circumscrisă unei intenții migăloase, delicate etc. Doar atunci se întîmplă minunea și, așa cum zice Blaga, creatorul profită de legi ca de propria sa libertate.
O să te alegi cu vreun colier! Dacă ai răbdare.
Pe textul:
„Intimitatea forțată" de Corneliu Traian Atanasiu
Recomandat0 suflu
ContextRăgazul cafelei. Asta cînd nu ești prea zorit, cînd te trezești din timpul care te duce cu el într-un răstimp. Și te copleșește dezlînarea vieții, amintirea neîmplinirilor și fel și fel de nostalgii. Bine marcat stabilizatorul prozaic, cinismul, umorul, persiflarea care dau un pic cu tifla și lasă totul, încă o vreme, într-o suspensie tot mai vinovată, mai amețită.
Pe textul:
„Dimineață de toamnă" de Sorin Teodoriu
0 suflu
ContextRăgazul cafelei. Asta cînd nu ești prea zorit, cînd te trezești din timpul care te duce cu el într-un răstimp meditativ. Și te copleșește dezlînarea vieții, amintirea neîmplinirilor și fel și fel de nostalgii. Bine marcat stabilizatorul prozaic, cinismul, umorul, persiflarea care dau un pic cu tifla și lasă totul, încă o vreme, într-o suspensie tot mai vinovată, mai amețită.
Pe textul:
„Dimineață de toamnă" de Sorin Teodoriu
0 suflu
Context