Eseuri
În frîul libertății
A fi liber înseamnă a simți vibrînd prielnic ca un îndemn frîul libertății.
4 min lectură·
Mediu
![\"Photobucket](\"http://i32.photobucket.com/albums/d34/nelcorforever/nfrullibertatii5.jpg\")
În vremurile vesele și triste ale comunismului biruitor, prinși de elanul timpurilor noi și glorioase, s-au găsit părinți care și-au botezat copiii, așa cum o fac și azi țiganii, cu nume care să arate entuziasmul cu care întîmpinau lumina venită de la răsărit. Nume de tristă amintire, cum ar fi Lenina, Industrializarea, Electrificarea mai figurează și astăzi în actele civile. Dar cel mai minunat dintre ele, cel care arăta cum nu se poate mai limpede confuzia acelui extaz buruienos a fost Libertina. Nimic nu putea egala nedezmințita fervoare a aderenților decît prostia lor cumplită, atît de lesne de sedus.
Ispita libertății fără nici o îngrădire, a libertății în sine, supreme și suverane face și azi victime printre zelatori. Și nu-i deloc de mirare, căci pînă și marii gînditori au căzut în capcana ei. Este de-acum celebră formula lui Sartre care canonizeză isteria libertății susținînd că omul este condamnat la libertate. Ilustrarea acestui neîndoielnic libertinism apare într-una din piesele sale. Götz von Berlichingen, un fel de condotier german, se angajează în luptă în numele unei cauze cu care și învinge. În acel, moment, libertatea sa furibundă îl obligă să abandoneze cauza și să treacă de partea foștilor adversari. Ceea ce și face ca să nu-și trădeze cumva libertatea.
Libertatea înțeleasă doar ca lipsă a oricăror constrîngeri este evident o aberație. Dar ea funcționează la fel de bine în mintea celor ce răcnesc asemenea răcanilor beți în tren: hai liberare! ca și în a celor ce au dezlănțuit marile mișcări ale studențimii ce se dorea viitoarea intelectualitate. Se știe că lozinca cea mai reputată a mișcării din ’68 a fost: e interzis să interzici.
Nu e greu de priceput că există un înțeles rudimentar al libertății ca eliberare, ca dezrobire, ca emancipare, dar, dincolo de acest prim pas, libertatea trebuie să se maturizeze, să se echilibreze prin responsabilizare. Libertatea în stare pură, fără nici o opreliște rămîne doar o evidentă rătăcire.
Liiceanu folosește o noțiune mai temperată cînd vorbește de libertatea gravitațională. Trebuie să fii smintit să vrei libertatea față de ceea ce este constitutiv ființei tale omenești, pămîntene. Fiziologic, starea de imponderabilitate, eliberarea de propria greutate produce serioase tulburări organice pe care cosmonauții trebuie să le recupereze în lungi stadii după întoarcerea pe pămînt. Simbolic, cum spune Liiceanu, gravitația (constrîngerea pămînteană) este singura șansa de a putea zbura. Altfel, imponderabili, sîntem totalmente imobili, neputincioși.
Un personaj dostoievskian se revoltă, într-un acces de terbilism paranoic, împotriva faptului că 2x2 fac 4. Nu există ilustrare mai delirantă ca aceasta a rătăcirii mintale pe care o poate declanșa doar simțul libertății lipsit de orice contrapondere. Există o formulare clasică a libertății ca necesitate înțeleasă. Ea aparține lui Spinoza și poate avea felurite interpretări, dar ține să pună o stavilă decentă libertății fără frîu și fără rost. Libertății absurde, fără nici o finalitate, doar de dragul libertății.
Pentru uzul nostru, fără speculații filosofice, se poate spune că orice libertate revendicată trebuie să fie rodul unei exigențe asumate anterior. Nu revendici libertatea decît în numele unei datorii pe care o ai de împlinit. Sînt liber să fac ceva, libertatea de a distruge e un nonsens. Libertatea este putere creatoare. Dezlănțuirile stihiale nu sînt nicicum un simbol al vreunei libertăți și nu pot nimic, par grandioase, dar au o măreție stearpă. Reprezintă o eliberare de energii haotice și distructive. Catastrofale.
![\"Photobucket](\"http://i32.photobucket.com/albums/d34/nelcorforever/nfrullibertatii4.jpg\")
Libertatea este mai curînd o înstrunare. Aspirația, țelul, proiectul, exigența pe care le-ai ales sînt (auto)constrîngerea necesară pentru ca libertatea să fie acordată, ca struna ei să fie bine întinsă, nici flască, nici gata să se rupă. Pentru ca să fii pus la cale și nu să rătăcești aiurea. A fi liber înseamnă a simți vibrînd prielnic ca un îndemn frîul libertății.
046.686
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Eseuri
- Cuvinte
- 615
- Citire
- 4 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Corneliu Traian Atanasiu. “În frîul libertății.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/corneliu-traian-atanasiu/eseu/214746/in-friul-libertatiiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EMEMElena Malec✓un mic eseu reușit pentru care te felicit. Ai referiri bibliografice cum ți s-au cerut de la cititori și ideea e corect formulata anume că libertatea presupune autocontrol și discernământ in a se manifesta.Ce nu-mi place este poza. Stiu că ai vrut să subliniezi \'strunirea\' dar erai mai convingător fără poze, doar prin puterea argumentației.Pe urmă a fi pe cal după mine nu înseamnă a fi liber, câtă vreme depinzi in bună măsură și de cal nu doar de frâu.dar asta e colateral textului. Textul deși scurt atinge esențialul.
0
CASînt bucuros că nu mă lași fără aprecieri. Bibliografia este doar așa din ce țin minte, n-am subsol erudit. Ai văzut bine, am ales calul pentru că e nărăvaș, dar bine strunit... Mi se pare că nărăvaș e o ciudată performanță a limbii. Nu înseamnă, la urma urmei, decît tot nărăvit, cu nărav, vicios într-un fel. Dar pentru că noblețea animalului și delicata lui impetuozitate ne impune, preferăm să vedem în nărăv-aș un sufix diminutival. Sau să mergem pe sugestia lui. E un nărav pe care-l răsfățăm, pe care-l putem struni - un simbol al libertății, trăsătură ambiguă și ingrată.
0
AP
Domnule Atansiu,
Am citit eseul dumneavoastra (si nu pe diagonala). Mi se pare totusi cam mult sa considerati ca acel \"personaj dostoievskian\" are mintea ratacita. Pe Sestov, care face o adevarata filosofie pe urmele \"nebunului\" dostoievskian trebuie sa-l consideram idiot?! Necesitatea inteleasa a lui Spinoza o interpretati, ingust, intr-un sens marxist-leninist. Pe Sartre il aruncati la cos. Ce mai ramane? Gabriel Liiceanu, cel care afirma ca libertatea este posibila doar gravitational, in prezenta constrangerilor.
Haideti sa analizam putin aceasta idee care exercita doar o seductie stilistica, fiind, cred, total lipsita de adevar.
Dumnezeu poate fi considerat ca nu este liber, fiind atotputernic si lipsit de orice constrangere? Nu! Pe de alta parte, de cate ori nu ni se intampla ca, desi am ales liber un anumit lucru, odata ales, sa avem sentimentul ca ne-am pus singuri la jug? De cate ori nu ne-a pierit cheful sa mai facem ceva atunci cand ni s-a dat voie sa facem ceva, de cate ori ni s-a recunoscut \"libertatea\" pe care o aveam in a face acel lucru. Dati exemplul creatiei. Dar creatia a ramas libera si simbolul libertatii umane tocmai pentru ca ea niciodata nu a fost inclusa intr-un nomenclator, tocmai pentru ca este imprevizibila, tocmai pentru ca se sustrage oricarei reguli si oricarei retete. Creatia - este puterea anarhica a omului si ea atrage spiritele tocmai datorita totalei ei lipsei ei de ingradiri. Omul creeaza ca sa se simta liber; ascultati destainuirile creatorilor, de la cei mai mici pana la cei mai mari, toti vor spune intr-un cuvant: scriu, desenez, sculptez pentru ca aici ma simt liber, aici ma simt cu adevarat lipsit de orice constrangeri, aici ma simt eu. (Ca tot va place metafora fraului: pentru a da frau liber imaginatiei).
Libertatea nu are nimic de aface cu datoria, dupa cum liberul arbitru nu are nimic in comun cu predestinarea. Omul s-a crezut atat de liber incat a vrut (si o vrea in continuare) sa fie Dumnezeu.
Eseul dvs este unul ingust moralizator, cumva protestant, dar unul care falsifica lucrurile.
Libertatea inseamna tocmai asta: absenta limitelor, absenta constrangerilor, atotputernicia. Ceea ce credeti dvs despre libertate este ilustrat prin imaginea calului dresat, strunit, tinut in frau. Nu mi-a venit sa cred cand am citit comentariul in care chiar asta afirmati: calul dresat este simbolul libertatii. Uneori filosofarea sminteste, ar fi bine sa ne intoarcem la copii si sa-i punem sa decida: un cal salbatic, care alearga neingradit prin lumea lui este mai putin liber decat un cal dresat si tinut in grajd si in frau? (Uitati-va putin la privirea calului din cea de-a doua fotografie).
Eseul dumneavoastar este cumva reprezentativ pentru o anumita generatie sau poate pentru o anumita mentalitate. Cel care vorbeste de fraul libertatii, mai are putin si va vorbi si de biciul libertatii si de streangul libertatii. Cel care spune ca libertatea nu inseamna sa faci ce vrei mai are putin si spune: libertatea inseamna sa faci ce vreau. Cel care vorbeste de libertate ca de \"necesitate inteleasa\" va gasi oricand o justificare lanturilor si gratiilor, dar nu in numele constrangerii, ci in numele libertatii. Cei 50 de ani de teroare comunista si-au lasat, iata, amprenta asupra noastra. Ne e greu nu numai sa fim liberi dar si sa ne imaginam liberi. Ne e greu sa indraznim a ne inchipui cum ar fi daca n-ar exista nicio limita, nici o opreliste in calea dorintelor noastre. Preferam sa vorbim de o libertate gravitationala pentru ca nu avem curajul sa zburam sau sa plutim.
Pana si Epictet (acel sclav) ne invata ca libertatea este ceva care depinde in totalitate de noi insine, este o afacere interna a noastra insine, acolo unde nu se amesteca si nu se poate amesteca nimeni (viata interioara, gandurile noastre, opiniile noastre). Libertatea aceea strunita de care vorbiti dumneavoastra, libertatea gravitationala de care vorbeste G. Liiceanu seamana mai mult cu o \"libertate\" orwelliana, in care pana si gandurile trebuie sa fie cenzurate, strunite de o instanta (eventual, un Minister al Adevarului) interiorizata.
Am citit eseul dumneavoastra (si nu pe diagonala). Mi se pare totusi cam mult sa considerati ca acel \"personaj dostoievskian\" are mintea ratacita. Pe Sestov, care face o adevarata filosofie pe urmele \"nebunului\" dostoievskian trebuie sa-l consideram idiot?! Necesitatea inteleasa a lui Spinoza o interpretati, ingust, intr-un sens marxist-leninist. Pe Sartre il aruncati la cos. Ce mai ramane? Gabriel Liiceanu, cel care afirma ca libertatea este posibila doar gravitational, in prezenta constrangerilor.
Haideti sa analizam putin aceasta idee care exercita doar o seductie stilistica, fiind, cred, total lipsita de adevar.
Dumnezeu poate fi considerat ca nu este liber, fiind atotputernic si lipsit de orice constrangere? Nu! Pe de alta parte, de cate ori nu ni se intampla ca, desi am ales liber un anumit lucru, odata ales, sa avem sentimentul ca ne-am pus singuri la jug? De cate ori nu ne-a pierit cheful sa mai facem ceva atunci cand ni s-a dat voie sa facem ceva, de cate ori ni s-a recunoscut \"libertatea\" pe care o aveam in a face acel lucru. Dati exemplul creatiei. Dar creatia a ramas libera si simbolul libertatii umane tocmai pentru ca ea niciodata nu a fost inclusa intr-un nomenclator, tocmai pentru ca este imprevizibila, tocmai pentru ca se sustrage oricarei reguli si oricarei retete. Creatia - este puterea anarhica a omului si ea atrage spiritele tocmai datorita totalei ei lipsei ei de ingradiri. Omul creeaza ca sa se simta liber; ascultati destainuirile creatorilor, de la cei mai mici pana la cei mai mari, toti vor spune intr-un cuvant: scriu, desenez, sculptez pentru ca aici ma simt liber, aici ma simt cu adevarat lipsit de orice constrangeri, aici ma simt eu. (Ca tot va place metafora fraului: pentru a da frau liber imaginatiei).
Libertatea nu are nimic de aface cu datoria, dupa cum liberul arbitru nu are nimic in comun cu predestinarea. Omul s-a crezut atat de liber incat a vrut (si o vrea in continuare) sa fie Dumnezeu.
Eseul dvs este unul ingust moralizator, cumva protestant, dar unul care falsifica lucrurile.
Libertatea inseamna tocmai asta: absenta limitelor, absenta constrangerilor, atotputernicia. Ceea ce credeti dvs despre libertate este ilustrat prin imaginea calului dresat, strunit, tinut in frau. Nu mi-a venit sa cred cand am citit comentariul in care chiar asta afirmati: calul dresat este simbolul libertatii. Uneori filosofarea sminteste, ar fi bine sa ne intoarcem la copii si sa-i punem sa decida: un cal salbatic, care alearga neingradit prin lumea lui este mai putin liber decat un cal dresat si tinut in grajd si in frau? (Uitati-va putin la privirea calului din cea de-a doua fotografie).
Eseul dumneavoastar este cumva reprezentativ pentru o anumita generatie sau poate pentru o anumita mentalitate. Cel care vorbeste de fraul libertatii, mai are putin si va vorbi si de biciul libertatii si de streangul libertatii. Cel care spune ca libertatea nu inseamna sa faci ce vrei mai are putin si spune: libertatea inseamna sa faci ce vreau. Cel care vorbeste de libertate ca de \"necesitate inteleasa\" va gasi oricand o justificare lanturilor si gratiilor, dar nu in numele constrangerii, ci in numele libertatii. Cei 50 de ani de teroare comunista si-au lasat, iata, amprenta asupra noastra. Ne e greu nu numai sa fim liberi dar si sa ne imaginam liberi. Ne e greu sa indraznim a ne inchipui cum ar fi daca n-ar exista nicio limita, nici o opreliste in calea dorintelor noastre. Preferam sa vorbim de o libertate gravitationala pentru ca nu avem curajul sa zburam sau sa plutim.
Pana si Epictet (acel sclav) ne invata ca libertatea este ceva care depinde in totalitate de noi insine, este o afacere interna a noastra insine, acolo unde nu se amesteca si nu se poate amesteca nimeni (viata interioara, gandurile noastre, opiniile noastre). Libertatea aceea strunita de care vorbiti dumneavoastra, libertatea gravitationala de care vorbeste G. Liiceanu seamana mai mult cu o \"libertate\" orwelliana, in care pana si gandurile trebuie sa fie cenzurate, strunite de o instanta (eventual, un Minister al Adevarului) interiorizata.
0
CAun alt mod de a înțelege necesitatea este consimțirea. Camus spune undeva: (aproximativ) în miezul revoltei mele zăcea o consimțire. Atunci, biciul lui Dumnezeu se despletește-n gingășii. Nu toată lumea ajunge la necesitatea astfel înțeleasă, îți trebuie o anume inițiere.
0