Însemnări aforistice IX

Invitație la glorie. Coboară - să te înălțăm. Pe cruce. Acreala aguridei deplînge statura vulpilor. În lumea grijilor, cele mici le devoră pe cele mari. Valoarea. Nu ea să-mi fie scut, ci eu să-i fiu spadă. Arta e sanatoriul unde valorile se întremează după suferințele lumești. La marginea iluziei răsare creația. Și muntele se coborî la picioarele lui Mahomed... sub formă de mîl. Decepția, modul negativ în care se insinuează datoria. În sfîrșit mi-am găsit speranța. Îmi vor reproșa oare că e \'căutată\'? Nu sînt atît de nechibzuit încît să ador prudența.