Jurnalul cerului

Un soare crud cerne mireasma viorilor prin pîclele zării. Doar vîntul mai poate oferi buchetul șoaptelor ce pot numi aceste sumbre nuanțe din norul de vară atît de perfect armonizate cu verdele pe care-l umbresc. Să spele păcate, rușine, vor curge norii, vîntul, ploaia, umbre - va bîntui, neobosită, vremea. Cer albastru cu nori mici, strălucitori, festivi. Vînt puternic în virfurile elastice și robuste ale plopilor. Glorie solară puțin cam tristă. Nori întinși, împrăștiați - ca o pastă de culoare globuloasă strivită pe o paletă albăstrie. Nori în linie ieșiți ca dintr-un imaginar eșapament decalibrat și plin de-o fantezie ironică. Tendința norilor de a se umfla răsfrîngîndu-se asemenea floricelelor, sporind într-o explozie lentă, suav încetinită.