cornel marginean

Draga Ottilia

Ma bucura faptul ca ai comentat asa de frumos despre Dictionarul etimologic al cuvintelor de origine din limba daca, publicat de Petre Dinca. Ii va face o bucurie aprecierea ta. E adevarat ca nu am insistat in text despre cat de important este un dictionar etimologic. Nu sunt un specialist in acest domeniu. Dar iubesc, ( chiar asa!)imi place orice idee despre limbaj si despre etimologie.


Versul tau ( exprimarea daca) m-a impresionatprin prin idee si prin inedit si am regretat citind, pentru ca nu mi-am inchipui ideea ta - a incerca cineva exprimari dace - ca nu am pus in text mai multe cuvinte. O sa iau dictionarul iarasi si voi mai introduce in lista inca niste cuvinte, dintre cele ce incep cu sunetul h. Este sunetul meu preferat, daca vorbim despre etimologie. Si mai adaug si cateva cuvinte care incep cu sunetul z. Se stie ca sunetul z era oarecum reprezentativ pentru limba daca. S-au facut si anecdote pe tema asta. Eu cred ca este o exagerare si chiar voi face un studiu statistic asupra dictionarului in aces sens. Cred ca o va face mai repede Petre Dinca, la cat de mult il tine pasiunea.


Multumesc si pentru aprecierea textului in sine.

Iti doresc o seara frumoasa!

De la cateva randuri pe care doream sa ti le scriu dupa citirea textului tau, am ajuns sa scriu un eseu, pe care il voi pune pe poezie.ro. Tema pe care o dezabati este incitanta si extrem de importanta pentru multe dintre intrebarile ce nu au inca raspuns.

Felicitari pentru modul de abordare. Am comentat constatarea ta ce este chiar surprinzatoare, aceea de a spune despre tehnic ca este nociv si periculos pentru gandire!! Sunt toate premisele posibile sa fie asa.


Sunt convins ca dezbaterea textului tau va fi frumoasa si regret ca nu o pot asculta.

Cu prietenie

Am scris ieri prea repede si revin pentru a spune ca Gorun Manolescu a scris o recenzie a cartii pe mai multe saituri, lucru pentru care ii raman indatorat.

De asemena se cuvine sa ii multumesc si lui Vald Turburea pentru cele trei variante de afis. Toate foarte reusite, incat mi-a fost greu sa aleg intre ele, pe cel carea a fost publicat.

Intre timp eu si sotia mea Gabriela am parcurs aproape 1000 km, tracand ,,muntii de arama,, de doua ori: spre Moldova mai intai si inapoi, spre Ardeal.

Va multumesc Manolecu Gorun si Silvia Bitere pentru ca ati incurajat aceasta lansare de carte, cu urari si chiar cu o steluta.

Alina Manole m-a asteptat la Iasi si a facut in asa fel incat totul sa se desfasoare asa cum trebuie. Asa cum ea s-a bucurat de o seara densa, de idei si de dialog, asa si eu am avut placerea sa petrec alaturi de cei de la Iasi momente frumoase si sincere.
Am cunoscut alaturi de domnul Dumitru Grumazescu si Alina Manole,
carora le aduc multumiri prietenesti pentru tot,
oameni inteligenti si cultivati, modesti si sinceri, amabili si indatoritori.
Am plecat de acolo, de la Galeriile anticariat cu un gand frumos despre lume.

Am fost bucuros ca au participat si prietenii nostrii de la Vaslui, Costel si Mihaela Cojocaru, carora atat eu cat si sotia, Gariela, le multumim sincer pentru efort.

Cartea ,,Eseuri depre inteles", pot spune ca a ajuns cu bine ,,acasa la Eminescu". Despre cum a ajuns, poate merita sa scriu mai mult...

Stimata doamna, Adriana Gheorghiu,

Daca mai exista cautarea intelesului? Eu cred ca viitorul lumii va pleca de la un nou inceput, cautand intelesul. :)

Va consider a fi prezenta si dumneavoastra la Iasi, chiar daca ,,distanta oceanica", cum ati denumit-o, este necrutatoare.

Cu respect.

Domnule Petre Dinca. Recunosc faptul ca nu v-am trimis cartea.
Va multumesc pentru felicitari. Va doresc si eu, dumneavoastra, cat mai multe carti scrise si publicate,in domeniul limbii dacice. Acel domeniu vast si adanc al limbii romane, de care sunteti atat de pasionat.
Va voi trimite negresit cartea, imediat dupa lansare.

Cu stima.

Draga Florin. Sper sa pot continua, sa scriu in aceasta idee, cea a gasirii ,,samburelui din fruct".

Poate ar spune cineva, ca ma laud, relatand o parere a unuia dintre cititorii cartii ,,Eseuri despre inteles". Pentru ca unul dintre textele despre Eminescu are dedicatie lui Felix Nicolau, i-am trimis o carte, ca de altfel tuturor celor de pe pozie.ro, carora le-am dedicat vreun text. Pe langa alte comentarii, Felix Nicolau a conchis, raspunzandu-mi:
,,In mod normal, ar trebui sa fie o carte care sa provoace bucurie multora."

Ceea ce a spus el, m-a bucurat fireste, dar m-a facut sa fiu atent ci sa incerc sa nu las balta, din cauza tumultului vietii, promovarea cartii. Simt un fel de obligatie de a nu abandona cartea. Lucru nu prea usor.

Oricum, multumesc pentru steluta. Si pentru a afla, daca merita cartea o steluta, sau nu, trebuie sa gasim o modalitate de a-ti timite un exemplar.

Foarte curand o sa-mi apara, sper, o a doua carte, la aceeasi editura. In aceasta carte, in mod chitit, asta incerc, sa gasesc samburele din fruct. Asa ca urarea ta despre ,,rodul fructului,, sper sa se petreaca, candva :).

Cu prietenie.

Loredana,iti multumesc pentru urari. Sper sa fie un moment frumos.
Alina Manole este prea sufletista. Am vazut asta de cum a decis sa organizeze, la solicitarea mea, lansarea de carte. Asa ca, lucrurile nu pot iesi decat frumos.

Afisul este mai mult decat potrivit cu cele ce se petrec in carte.

Eu am fata de carte o pozitie, aproape ca orisice cititor, uitand ca de fapt am scris-o chiar eu. Doar ca ma straduiesc, cu puterile pe care le am, sa o fac si cunoascuta. Este o datorie pe care o simt ca si fata de un prieten.

Daca un singur om, de la Iasi, va patrunde el insusi si singur in ,,Lumile din om,, citind aceasta carte, eu voi fi multumit.
Daca vor fi mai multi, atunci cartea trebuie sa se bucure.

Sunt prezente in carte patru eseuri despre Eminescu, pe care le-am scris cu sfiala si dragoste si care vor fi implinite doar daca, vor gasi suflete din apropierea pamantului sau.

De ce te intristezi de pragmaticul lumii? Asa este lumea, si asa va fi pana la sfarsit. Farmecul este ca literele sa ramana...

Poate ca drumurile tale literare pot duce si la Iasi.

Cu prietenie.

Chiar daca este nevoie de un efort pentru a gandi si a scrie, este bine ca atunci cand ne place ceva, sa spunem si altora, acum scriid, gratie internetului, despre asta. Cunosc multi oameni care procedeaza la fel. Este modul lasat in lume, prin care putem rasplati pe cineva, prin evocarea valorii. Sofia Vicoveanca detine acea valoare si ca atare este obligatorie cunoasterea si re-afirmarea acestei valori.

Va multumesc pentru comentariu

cu prietenie

- ,,pe care le-am citit,,

-- numele complet este : Mădalina Nica

Îți multumesc pentru faptul că ai scris despre cartea mea.

Textele cărții sunt de fapt eseuri publicate pe poezie.ro începând cu anul 2002 până în anul 2010.

Unele eseuri sunt scrise datorită altor texte pe cate le-am citit pe poezie.ro si care, prin calitatea scrierii și a ideilor autorilor, m-au impresionat la acea vreme.

În cei opt ani am cunoscut mulți oameni și operele lor pe acest site. Unora dintre ei, lui Felix Nicoalu, Radu Herinean, Gorun Manolescu, Alina Manole, Mariana Fulger, Madalina, le-am dedicat acele texte, considerându-i cu placere, coautori.

De asemenea am dedicat texte unor prieteni care nu sunt în comunitatea poezie.ro dar care au determinat unele cauze ale scrierii lor sau cu care am avut discuții diverse și interesante.

Este locul să mulțumesc cumva și acelor cititori de pe poezie.ro care au comentat și au apreciat aceste texte de-a lungul anilor și care m-au determinat indirect să le public.

Și astăzi citesc despre Tibet și despre cunoașterea budistă, cu plecare de la acel text de prin 2006, pe care l-am scris datorită citirii eseurilor tale din acea perioadă, și a cărții pe care ai publicat-o atunci.

Gestul tău este frumos.

Cu prietenie.

Trebuia mai demult sa trec pe aici si sa citesc textul tau, chiar in preprint.
Citind doua dintre cartile tale in care ajungi si la acest subiect, poate din alte unghiuri, cunosc oarecum preocuparea ce o ai in obiectiv.

Oricum, ce ai gasit este foarte interesant si am citit cum multa atentie.

Reteaua lui Indra merita un studiu aprofundat al folzofiei dar si al oamenilor de stiinta.

Aici cred ca este un paradox in fraza ce ai scris-o, reprodusa mai jos, si care poate sa ascunda si un raspuns cautat de tine.

,,Nu mă pot împiedica să nu observ că «maximul» unei ședințe standard ar cam corespunde momentului în care se găsește soluția în cadrul unei ședințe torpilă (pe care călugării budiști au avut lipsa de imaginație să nu o inventeze);,,

Nu sunt convins ca acei calugari nu am avut constiinta ,,sedintelor torpila,,
Cred mai degraba au avut-o si o au. Dar cred ca este o limita a ceea ce este bine, sau este posibil, sa se cunoasca si ce nu.

Tu urci la maximum-ul posibil cuatarea spre niste calitati ale minti omului mai mari decat se pot imagina.

Daca vrei sa le demonstrei existenta este ok

Daca vrei sa afli cum ar functiona este ok.

Daca vrei sa afli ce anume pot ele sa vada si chiar vad, dincolo de orice, este ceea ce nu este posibil cu una cu doua.

Trebuie sa devii calugar budist si sa ai, cu pretul a mii si mii de ore de suferita, ceva ce nici nu mai poti spune sau destainui, sau analiza, etc cu nimeni si niciodata

Din ultimul tau text citat, despre roman si lumea lor: ,,cea de dincolo,, rezulta ca in saptiul cultural romanesc exista premise de o largire naturala a intuitiei si a intrumentelor mintii, datorata unei alte istorii a credintelor romanilor. Dar acest context poate exista oriune in lume, trebuie doar cultivat sau recultivat.

Trebuie sa spun ca aceasta diferenta a romanilor, mai spre Orient dacat spre Occident, a facut posibila si aparitia la noi a Teoriei Speciilor Informaționale. TIS este, in contextul textului tau , o davada a posibilitatii unor pasi spre acea intuitie-zen.

Intuitia lucrativa, contructiva si utila, este o explorare nu in necunoscutul mintii ci in valoarea necunoscuta a mintii, dar presupusa a exista ca si resursa, si necesara la un moment dat. Aici este de fapt si meritul TIS.

Textul tau este pentru mine in continuare o tema de gandire....

Cu prietenie


(ps: Chiar la prima mentiune despre piatra, din reteaua lui Indra lipseste o litera...)

..aproape..

Sunt aspoape convins ca ideea de baza a acestei poezii prevesteste o tema ce va apartine noului tau roman.

Mi-a placut, trebuie doar sa vrei si vezi abundenta ideii la tine!

cu prietenie

Am zabovit aici citind aceasta poveste despre o alta poveste, ambele placute si frumoase. Scrii tare placut.

Multumesc pentru excursia imaginara in muntii Alpi. Am schiat acolo acum cativa ani timp de o saptamana si mi-a ramas definitiv in inima totul. Este o lume cum greu poti sa o imaginezi fara a o vedea, dar scrierea ta mi-a reaminti starea de a te uimi, a acelor munti.

cu prietenie

ton biblic , de psalm,
idei despre o etica stramba a iubirii, putin eroice si darnice
stil placut dar poate insistent in inteligenta


am citit cu placere poezia ta,

cu prietenie

Nu trebuie sa credem ca se sfarseste vreodata ceva:)

Vorba blanda este un ,,dar,, si fara dar toti vor ramane singuri, ori omul nu poate trai singur pentru ca il mana instinctul lui -caramida de contructie -si asa se demonstraza ca el va reinvata darul....

cu prietenie

Ai scris frumos.

Felicitari. Am petrecut cu tine acolo, pe Dunare.

cu prietenie

Gasesc prea tarziu acest comentariu :( .

Ma bucura faptul ca ai aceeasi pozitie despre ideea darului, ca si fond al unei convieturi.

Nu stiu ce se va petrece in viitor cu aceasta idee.

Iti mutumiesc oricum pentru ca te-ai oprit asupra acestui text


Cu prietenie.

Se pare ca trebuie sa am adresez in mod egal si unui motan si unei doamne.

Textul l-am citit cu mare placere. Dincolo de relatarea picanta a poeziei fiecare cititor se vede copil si fugind prin zapada, doar daca nu a facut asa ceva vreodata: nu.

Mai e ceva special pentru mine: Iarna pe ulita este prima melodie pe care am invatat-o la chitara, cred ca am uitat multe-multe melodii dar pe asta :nu.

De aceea cu orice ocazie ma bucur de aceasta poezie. Este interesanta, chiar foarte, pasiunea de a scrie povesti: probabil ca singura categorie literara care va dainui pana la capatul literaturii va fi ,,povestea,,. Mai ales spusa frumos.

Pana la urma nu m-am adresat nici motanului si nici doamnei ci asa in general. Oricum, am fost curios sa vad ce scrieti, avand in vedere comentariul d-vs lasat asupra ideii din povestea cu imparatul si invatatul. As fi incantat sa scrieti o poveste celor mici despre ideile de acolo. Astept sa o vad! Sunt convins ca veti gasi pentru ei esentialul :) Sa-mi dati de stire.

cu prietenie