Eseuri despre înțeles. Autor: Cornel Mărginean Editura: Casa cărții de știință, Cluj-Napoca 2010

Cartea de debut a eseistului Cornel Mărginean, ,,Eseuri despre înțeles”, aduce în peisajul actual al lecturii un mod de a privi spre rostul a orice am putea denumi viață. Fie că este bucurie sau este tristețe, fie că este frumusețe sau este urâțenie, fie că este ceva bun sau este ceva rău, a trăi înseamnă experimentarea clipelor pe care le trăiește un om. O petrecere a cugetului cu spectacolul din jur, cel al lumii în desfășurare, în care privitorul se detașează pentru a înțelege după ce a experimentat el însuși ceea ce crede că poate fi înțeles. Întreaga carte este o încercare de a transmite dincolo de cuvinte coținutul cifrat logic al unor experiențe interioare. Și care sunt provocate de contemplarea unui peisaj, de re-memorarea stărilor psihice provocate de locuri pe care le-a vizitat, sau de ivirea unor idei sau raționamente, categorii sau părți de morală, etică sau istorie, de o simplă zicere sau de o stare trecută printr-un experiment al înțelesului. Și astfel, în timpul lecturii, se reușește, de multe ori, prim mijloace aparent banale, să se obțină o rezonanță «cititor-autor». Este vorba de o legătură uimitoare, în care mințile celor doi se contopesc în simplitatea aparentă a ideilor prin care se străbat în fapt cărări încurcate. Acele cărărui ale faptei minții de a pricepe, de a sesiza nuanțe ce duc, paradoxal, spre esențe ce de obicei ne scapă, dar care ele însele sunt cele ce stăpânesc fondul vieții. Cartea cuprinde trei părții, legate între ele de acea căutare comună a înțelesurilor, fiecare dintre ele fiind o carte de sine stătătoare. Prima dintre ele ,,Lumile din Om”, este o carte țesută pe firul ideilor Eclesiastului. Privește spre înțelesul a treizeci și trei dintre acele Lumi din Om cum ar fi: dorința, fericirea, libertatea, căsnicia, ratarea, idealul, răul, ura, inteligența, singurătatea, slăbiciunea, ireversibilul, munca, sărăcia, dușmănia, timpul, misterul, sinele, prietenia, numirea, ispita..., lumi prinse de privirea unui observator atent. ,, Lumile din Om sunt nedrepte și ascunse, le primim însă toți, înainte de a ne naște. În aceste lumi, prin mersul firesc al vieții, unii pierd pe nedrept, iar alții câștigă pe nedrept. Dar este sau nu este firesc a nu încerca să cunoaștem și să înțelegem aceste lumi?” ,,Cum cuvintele sunt sunete și semnele lor sunt litere așa lumea este o alcătuire de semne ale ideilor devenite lucruri.” Este semnul sub care este scrisă cea de a doua carte denumită ,,Litere”, carte ce cuprinde eseuri despre literele limbii și despre oamenii acestei limbi sau sunt descrise lumi sensibile la verbe și idei. ,, Călător prin Caiete” ultima dintre cărți, este o căutare prin timp și prin spații geografie călătorite, prin locuri noi sau vechi, cunoscute sau necunoscute scriitorului, a ceea ce se ascunde atât în călător și în caietele acestuia cât și chiar acolo, în persistența vie a acestor locuri. ,,Dacă n-am fi fost noi, n-ar fi fost nici mare și nici munte, n-ar fi fost nici apă și nici piatră și nici soare să le încălzească.” În mod normal această carte ar trebui să provoace bucurie multor oameni. Acelor oameni care doresc să «înțeleagă» și să se bucure astfel.