Cornel Ghica

uite aici remarc ultima strofă, cu (bine-nțeles) forța care se degajă din \"eșarfa de matador\". restul poeziei nu se ridică la înălțimea acestui minunat (în opinia mea) final. păcat.
ai putea să (mai) tai și să găsești un titlu\' pe măsură.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

o poezie ca o \"părăsire treptată /... / fibră-cu-fibră\".
primele două versuri și ultima strofă îmi par a fi esența acestei desprinderi.
frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

interesant mi se pare (doar) finalul și mai ales ultimul vers, \"cucerită cu adevărat\".
nu am înțeles care-i legătura înntre titlu\' și restul poeziei. mai degrabă, mergea un \"regii nimikului\" sau ceva legat de alexandru machedon. nu știu, zic și eu.
mai trec.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

ca să fac un comm hip hop (a la paraziții), aș de-forma astfel:
iubirea schimba tot nu-ți face iluzii
joci, te riști și pierzi dacă faci confuzii
iubirea schimbă tot... din păcate
e un vis care-l înduri în realitate

dincolo de dileme și de împletire, simplitatea iubirii (cu tot cu începutul ei) încă n-am găsit-o - nici chiar atunci când mă nasc sau mor.

îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

reușit în imagini-stări, mai puțin (opinia mea) faza cu sugeratu\' (din prima strofă).
la final așteptam mai multă violență, mai mult zgomot, mai multă împotrivire, mai multe gesturi animalice.
un poem caracterizant.
felicitări.


cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

partea asta deja nu mai este din livadă. ai forțat prea mult și nu mai are niciun fel de noimă.
în afară de reușitul, în opinia mea, \"Nu, acolo au băut apă buzele mele\", poezia de față nu se ridică la niciun fel de înălțime.
rămân la părerea că prima parte din \"Fata din livadă\" este cea mai reușită, excepțională aș spune. acolo-i măestria care te caracterizează.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

alina,

depinde de cum vrei să(-l) citești. \"te iubesc\"-ul poate cuprinde orice: inclusiv TOTUL, inclusiv dumnezeu, inclusiv TU, inclusiv.
(tu) citește-l așa cum ți-a plăcut sau cum nu ți-a plăcut.

ștefan,

lenea își are (și ea) rolul ei în toată această \"rarefiere\". poate că acest \"te iubesc\" a apărut în urma unui gând și nu a unui sentiment. nu putem știi ce-a fost prima oară: gândul sau sentimentul?

vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

inițial, am vrut să mă complic, să ornez fiecare mișcare a acestui discurs, să umplu pagina cu nenumărate metafore; și chiar titlu\' să fie o \"pată poetică\" de culoare.
brusc, am devenit simplist. mi-am dat seama că n-are rost, până la urmă ceea ce vreau din iubire este TOTUL (egoistic și subiectiv vorbind) - acest TOTUL chiar și dincolo de mine.
detaliile le pot descoperii pe parcurs, în funcție de context.

îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica.

p.s. ce mai știi de Magda Pața?

Această atitudine și acest stil te fac periculoasă și (uneori) puternică. Încearcă, din când în când, să compromiți un vers, o idee, un gest, să dai impresia celor din jurul tău care te citesc, că nu sunt doar cititori. Căci (tu) asta faci, prin ceea ce scrii, transformi până și pe cel mai înverșunat poet (sau poetesă), într-un simplu cititor, rămas cu gura căscată, plin de admirație și de oftică în același timp.
Prea ne umiliți – și tu, și emilian, și șt ciobanu, și ancuța, și vasile munteanu, și victor (când e treaz, doar), și dana banu, și cam atât.
felicitări.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

p.s. renunță la sub-titlu\', părerea mea

da, asta sunt bărbații liberi, niște cai sălbatici, o specie pe cale de dispariție.
și mai cred că adevărata putere a unui bărbat stă în misoginism.
cât despre stea: am fost mereu un campion neoficial. de cele mai multe ori, însă, în competițiile oficiale, am avut \"șansă\" de arbitrii-jucători.
îți mulțumesc, oricum, pentru neoficiala și târzia stea.
probabil că atunci când o s-o punem și noi (cei rămași liberi) de-o bisericuță, o să devenim OFICIAL poeți. la urma urmei, puterea peniței trece prin pumn.
până atunci, să ne scriem de bine.

mulțam, de trecere, citire, comm și neoficiala stea.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

sebastian,

dintr-un banal, ai reușit prin commul tău să-i dai noi forțe, prin descoperirea unei \"combustii lirico-epice\".
în mintalul tău, \"tocmai ficțiunea (mea) se face \"vinovată\"\" și aceasta pentru că imaginile-mesaj propuse (de mine) în poezie încearcă să acopere cât mai mult, prin cât mai mulți, cât mai simplu prin (tocmai) această \"forța banală a actului artistic\".
ce n-am înțeles, din mintalul meu, este acel \"euphorionism ascuns\".
mă bucur că ți-o plăcut acest text și te mai aștept în pagina mea, cu viziunile tale ciudate, interesante și (de ce nu?) inovatoare pe alocuri. nu m-ar mira dac-ai ajunge un mare critic.


teodor,

ai reușit să surprinzi în comm exact elementele scheletice, pe care se bazează întreg discursul din această poezie. ai reușit să faci o radiografie unei \"radiografii bărbaților liberi nebărbieriți\".
îți mulțumesc pentru susținere și interesul acordat.


vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm, domnilor.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

\"dumnezeu nu îmbătrânește și nu moare\", dar întinerește. asta s-ar putea întâmpla dacă \"adorm păzită de îngeri\".
niciodată nu știm \"cine pleacă primul\", dar putem aștepta \"în timp ce pământul se-nvârte curat\".
frumos.


cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

din cele trei părți ale poemului, aș alege-o doar pe prima. restul nu se ridică la înălțimea acestei prime părți.
mi-o plăcut, în mod deosebit, \"din când în când ne simțim / eu o simt în sânge / în oase / ea mă simte mereu / mai aproape\".
frumos (doar prima parte, repet). restul e o dizolvare previzibilă.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

un început foarte bun, un parcurs bun, aerisit și atrăgător (din punctul meu de vedere, ca și cititor) și-o ultimă strofă care debutează excelent (primele 4 versuri) după care... își pierde toată fumusețea prin obositoarea și prea-uzitata \"dimineața / tu să mă naști / în roua rece a ierbii\".
știu că-i greu cu \"finalul\" (și io am aceeași problemă în poezii), dar fă-i ceva. e păcat de întreaga poezie care, în opinia mea, este una din cele mai bine-creionate poeme ale tale.
frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

ai dreptate.
am modificat și-am \"îndreptat\" mâna.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

hei, iată că DA; citesc și știu că-i dan. dan herciu.
e stilul tău care-mi place, e măna care scrie poezia aceasta.
mi-o plăcut că \"nimeni nu știe / cum naiba funcționează viitorul\". asta-i ce-mi doresc.
felicitări.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

bravos, amigo!
(yo) ziy ca doamnei Ela și domnului Mihuț să le faci un cont comun, pe lângă frontul comun, deja existent. cumpără-le și două bilete permanente, sponsorizate de firmă bine-nțeles, asta ca să nu se mai trimită unul pe celălalt în RecoLand.
pentru domnul Munteanu, care (apropo!) e cel mai vechi în branșă, îți propun să-i dai un pot mai substanțial. în el am încredere.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

carmen,

e o poezie din care putem lua orice, oricând, în fiecare moment al zilei. până la urmă, întâmplarea va fi același întâmplător nimik.


silviu,

prietene drag, totul își are frumusețea ascunsă-n nimik. ne uităm ceasului timpul și găsim ce-a mai rămas din secunde.

vă mulțumesc, prieteni (pot spune), pentru susținere, trecere, citire și comm.

cu respect, al vostru loial și umil prieten, Cornel Ștefan Ghica

în sfârșit o poezie care merită a fi recomandată de la sine, fără intervenții.
un text puternic, remarcabil, unul dintre cele mai bune și bine-scrise texte, din toate punctele de vedre, editate pe agonia, anul acesta.
felicitări și reverență, maestre dan mihuț.


cu respect, Cornel Ștefan Ghica

mă plictisesc (destul de) repede de mine. nu pot sta în locul meu, în prea multă stare așteptând.
nimikul și necunoașterea mă forțează, în permanență, să ies, să vreau, să cunosc, să ard. sunt un antifilozof. mai degrabă sunt un filodox și așa (probabil) voi rămâne, voi trăi și (poate) voi muri de unde am început.
ai remarcat bine re-întoarcerea la \"nimicul\" care înconjoară spiritul nostru contemplativ și degeaba; de data asta este un \"nimik\" \"coafata a la 2008\". e un retro al unei poezii (\"Nimic\") scrise acu\' vreun an.

surprins de faptul că te-ai re-întors la poeziile mele, îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica