Rifle & Brut

și nu papă milka, ci numai curmale, așa-i?
ce spun este că așezarea pe lungimea asta nu umple spațiile sărace.
ultima strofă însă chiar spune ceva.
plus mâna, nu măna

ai dreptate.
am modificat și-am \"îndreptat\" mâna.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

cornel,
am lecturat un poem bine construit cu un discurs poetic ce vine
ca o împlinire a unui tumult existențial, dorința devenită imagine a unui
dat firesc, banal, cotidianul dincolo de aparență - căderea în poezie și poate
că tocmai ficțiunea se face \"vinovată\" de reușita textului de mai sus; un poem plin de imagini ce nu șochează dar dau o finalitate discursului poetic pe care
inevitabil îl simt ca o descătușare a unei combustii lirico-epice, o descărnare de
vitalism ca o simplă dorință, un euphorionism ascuns până către finalul din care tu, lector, poți transcende spre o altă lume, aceea pe care ți-o creezi prin forța banală a actului artistic!
am citit cu plăcere un text bun,
cu respect,
petru hamat

plăcută radiografia bărbaților liberi nebărbieriți
o constatare reală din cotidian care se împlinește
prin acuratețea discursului

\"merg încet prin ploaie
fără pelerină fără umbrelă
fără riduri
fără nimic ascuns
fumează fără filtru
(...)
poartă mereu în portofel
o fotografie misterioasă și mică
la care se uită
de fiecare dată
când pleacă
te împușcă fără milă\"

citit cu plăcere

stimă și considerație,
teodor dume,

sebastian,

dintr-un banal, ai reușit prin commul tău să-i dai noi forțe, prin descoperirea unei \"combustii lirico-epice\".
în mintalul tău, \"tocmai ficțiunea (mea) se face \"vinovată\"\" și aceasta pentru că imaginile-mesaj propuse (de mine) în poezie încearcă să acopere cât mai mult, prin cât mai mulți, cât mai simplu prin (tocmai) această \"forța banală a actului artistic\".
ce n-am înțeles, din mintalul meu, este acel \"euphorionism ascuns\".
mă bucur că ți-o plăcut acest text și te mai aștept în pagina mea, cu viziunile tale ciudate, interesante și (de ce nu?) inovatoare pe alocuri. nu m-ar mira dac-ai ajunge un mare critic.


teodor,

ai reușit să surprinzi în comm exact elementele scheletice, pe care se bazează întreg discursul din această poezie. ai reușit să faci o radiografie unei \"radiografii bărbaților liberi nebărbieriți\".
îți mulțumesc pentru susținere și interesul acordat.


vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm, domnilor.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

tăi
asumați în libertatea lor nebărbierită rezumându-se la lucruri simple, ieșite din tiparul unor maniere sociale, de multe ori complicate și impuse de anumite norme
par niște cai sălbatici
sinceri doar cu ei însăși naturali în firescul lor
iar tu Ghica băgași combustibilul taman în ultima strofă cât să zgârii misoginismul ăla ca pe un vinyl


ai o stea de la mine neoficial

da, asta sunt bărbații liberi, niște cai sălbatici, o specie pe cale de dispariție.
și mai cred că adevărata putere a unui bărbat stă în misoginism.
cât despre stea: am fost mereu un campion neoficial. de cele mai multe ori, însă, în competițiile oficiale, am avut \"șansă\" de arbitrii-jucători.
îți mulțumesc, oricum, pentru neoficiala și târzia stea.
probabil că atunci când o s-o punem și noi (cei rămași liberi) de-o bisericuță, o să devenim OFICIAL poeți. la urma urmei, puterea peniței trece prin pumn.
până atunci, să ne scriem de bine.

mulțam, de trecere, citire, comm și neoficiala stea.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica