Poezie
Billie Jean
1 min lectură·
Mediu
mereu știm că timpul s-a dus
că urmează altceva / un fel de a spune alt timp
mai altfel decât noi dansând Billie Jean
în anii 80
e un fel de a ne înălța pe vârfuri
printre coloane la Romană
cu o singură mănușă neagră fără degete trasă pe mână ca o stigmă
și cu o pălărie pe care o tot mișcăm
la fiecare rotire
un fel de a merge târșâit cu spatele la istorie
printre tuburi cu neon
aprinse brusc la fiecare cuvânt
pe un drum văzut doar de noi
ca o nepăsare cu șuvițe
un fel de ne retrage resemnați și mulatrii
în cutii muzicale
ca niște hituri îmbătrânind prin vinyluri
* * * * *
mi-am dat seama că nu cred în diamante
mai degrabă iau o piatră
și sculptez în ea
primele trei începuturi
primele trei mișcări
primele trei fete
primele trei săruturi / primele trei țigări
primele trei breakdance-uri
pe holurile școlii generale nr. 164
drumul taberei - bucurești
033222
0
