cade-o toporișcă. mă lasă fără coardă.
trăirile mele intense
se duc dracului triumfal
trăirile mele distinse
clocotesc în blidul urșilor, pe santinelă
au urme de frecare îndelungată
cu
să știi că mă tratez
îmi perii dinții cu oleacă sare
îmi verific starea gingiilor
mă îngrijesc azi
trag ața brusc
cu ea îmi tai deobicei mămăliga
dinții mei au căpătat culoarea
Colecționam ce v-am zis în titlu. N-are rost să mă repet. Îmbinam bulgăroii pe parchet ca să iasă ceva dar uneori ieșea alteori nu. Scăpăram bățul de la un chibrit de brăila pe catran și flăcăruia
dincolo de ansamblul de corpuri
de plăci supraetajate
o gramadă crește imensă.
întâlnesc aceeași triadă de zoioși
foști oameni respectabili
scormonesc în tomberoanele
de lângă podul rutier
am o idee fixă după ureche
aceea că-n mucaliți gâlgaie viața
cu totul și cu totul întâmplător
halterofili ai prestațiilor hazoase
nu iubesc clonele îndesate
dau târcoale gorilelelor posace
le
teoria indoielii da nastere la lucruri oribile
din anticipatie extinsa in nebunie
prilejuirea intuitiei provoaca contrazicerea ei
oponentul careia, constituit, va fi circumscris.
teoria
Ieri la cursul de consiliere
doamna psiholog m-a intrebat ce-as fi vrut sa fiu
daca nu eram ceea ce am ajuns
Si i-am raspuns morocanoasa:
“Geisha, pilot sau ceramista”.
Iti spun ca am ajuns
îți voi mai scrie
că sunt un întreg tratat de melancolie
unul ridicol
de parcă o farsă
infidel avântului care mă ia și mă lasă
și dacă mă strecor nevrednică de existența mea
în existența
Pelicanii s-au liniștit
le-ai lăsat delta și stufărișul
le-ai dat lipoveni și turiști zgomotoși
în padiovce la cherhanale
și nu e vorba că
nu s-au întâlnit înainte pe canale
fiecare cu
>krovvy skies, devotchka<
prin webcam unul in fata altuia.
poate ca e mai greu. o atingere cu dintii
aia mici de potaie. asmuti inimioara
autocolanta de pe ecranul de 19 mm.
asta-i cam ca
furtunul învârte jetul de apă rece
bigudiurile purcelei, pașii preotesei
fumurile vetrei, rușinea bărbatului.
iar eu care credeam că legea gravitației
trece ușor de argentina
îndestulează
fragilitatea mea vine din comunism
iarna auzeam tot timpul voci în sticlele de lapte
goleam cămara de bube mișcătoare
făceam curățenia vinovaților.
ridicam una și apoi alta
lipindu-le cu gura
mi-am pus problema exploatării la rece
a unui punct de tranzit
probabil să compensez ce simt
când nu am la ce mă gândi și s-a întâmplat
să nu am
mi-am scos o oglindă pliabilă
și mi-am
deodată mi-am simțit capul un ciot cu păr din holșuruburi
gămălii înfășurate într-un lichid cleios rozaliu
trepidând ca porumbii în pănuși
ventilate prin tuburi pline cu zgârciuri pulsânde
îți
I.fosnetul elegant al fustei de satin
inalta pe trotuare frunzisuri uscate
vatmanul cu ditamai burdihanul
iese in fata casei de abonamente
zdreleste pietricele-ntr-o batista.
II. vatmanul
să mai pufăim frate solomon
tutunul face bine la pulmon
să fim exuberanți bând tequila
-n sonde-năltuțe verde clorofilă
să proslăvim țicneala sensibil
oșilor pe contra-voci ciudățele
am ales
cand îl întâlnesc dau din mâini
totul capată sens într-o fază ciudată
și dimineața e matrimoniul nostru la negru
dupa o împăcare șontâc-șontâc.
cocoșii nu mai sunt siguri pe gușa lor
se
sunt arme care omoara usor
nu sunt rezistenti la otrava
aceia care folosesc toporul
nu este alcool tare indestul
pentru tovarasa distilareasa.
sa cazi in sant, turnatoareo
s-apoi sa dai
am zacut dupa cateva frigarui in mujdei
si icnetul acru si-a facut loc pe laringe
nu zvarcolirea intestina era experimentul cel mai chinuitor
ci tot ce presupunea el sau
ce ar fi schimbat in
gresie neagră, pereți verde fistic.
dulapuri din pfl. Magnolia se apleacă.
am dioptrii diferite la ochi
văd răsăritul ca toți ceilalți oameni.
zsupi, ciupește-mi necazurile.
îmi lăcrimez
m-ai dus in casa din salt lake city refuzandu-mi orice alt capriciu riveran. mi-ai spus ca nu-mi trebuie o carte din care sa invat reguli detestabile pe care oricum, trufasa cum sunt, o sa le incalc
fac milieu din macrameu
doua noduri flexibile
in directii opuse. sunt traditionala.
cultura-vura
portharta orala. impresariaza-
ma.
aveai o fusta mini
un creier mini
te numeai mini
in
Orasul acesta ma zeflemiseste sub pantecele lui rotofei
cand va ajunge sa ma batjocoreasca
spunandu-mi deslusitorule
via-voi toti tovarasii de drum ce alaturi de mine
lucratara cu mintea
la
și-mi cereai să merg cu soarele-ntreg de mână
treizeci de ani strânși într-o londră cu pulpele smog
te fixai pe sentința cromatică limbile drepte de plajă
se înghionteau armonios să iasă în larg