zambim , pierduti pe strazile amintirilor noastre... ne plangem copilaria de mult apusa...momentele de fericire, de naivitate...inocenta si simplitatea gandurilor... vise marete... scopuri nobile...
Ies din inchisoarea varstei mele… Privesc cerul de toamna pe care il iubesc atat de mult si la care visam , privindu-l din celula… Luna zambeste ironic , soptindu-mi ca lumea e mare si nu sunt
Am sufletul manjit de durerea produsa de indiferenta semenilor mei. Nu-nteleg cum oamenii pot judeca atat de gresit…Lipseste omenia , lipseste judecata , lipseste sufletul…
Oare chiar am ajuns
Sunt un strop de apa ce cade pe pamant , dar nu moare niciodata. Vad totul , dar nu simt nimic. Eu nu am viata si nici moarte , doar exist. Cad pe pamnat si ma contopesc cu el cand cerul plange de
Sunt o frunza. M-am nascut dintr-un muguras. Am crescut in spiritul independentei si m-am maturizat. sunt o frunza. Stau singura pe creanga mea si nimeni nu ma poate deosebi de restul frunzelor din
In spatele unei imagini fericite si implinite se ascunde un vid imens. Nu sunt inteleasa si nici acceptata. Nu mai vreau sa joc teatru … vreau sa pot fi eu…acel “eu” pe care nimeni nu-l cunoaste…
Trandafirul din vaza de pe biroul meu moare. Ieri era rosu aprins ca focul ce arde de-o eternitate in Tartar, azi ii cade o petala. Ii simt durerea , ii aud tacutul tipat de durere…I s-au vestejit
Scot pumnalul din pieptul meu ranit. Il privesc , privesc picaturile de viata cazand…Imi simt pieptul rece si gol , ma simt transparenta. Durerea mea e invizibila pentru lumea care trece pe langa
De ce m-aș complica cu cuvinte aberant de complicate , când simpla idee de a spune ce gândesc include noțiunea de filozofie adolescentină… Nu e nimic ieșit din comun să scrii pentru a te descărca. Nu
Și totuși mai continui…
Lumina s-a întrupat în întuneric.
Întunericul în neființă
Dar totuși mai continui…
În simpla neființă
O lumânare s-a aprins;
A ars , a luminat.
Dar s-a stins și
Viața se scurge din mine
Cum se scurge nisipul din palmă , dus de vânt.
Nu mai am motive
Și nici arme ca să lupt.
Mă las dusă de val ;
Poate el are un plan mai bun pentru mine.
Refuz să mai
Mă plimb pe străzi. Toamna și-a intrat deja în drepturi decorând natura după bunul plac. Vântul spune povestea unei iubiri de mult apuse . Frunzele se joacă vesele, zburând în aer ca niște fluturi
Merg cu trenul vieții. Merg cu el din cea dintâi stație. Și merg , și merg , poate cu speranța că îl voi vedea pe Dumnezeu. Tot merg , nu mă opresc nici măcar pentru o clipă. Trenul continuă fără
CC