Proză
O simpla polologhie :)
2 min lectură·
Mediu
De ce m-aș complica cu cuvinte aberant de complicate , când simpla idee de a spune ce gândesc include noțiunea de filozofie adolescentină… Nu e nimic ieșit din comun să scrii pentru a te descărca. Nu suport critica și refuz să o accept , conștientă de faptul că imperfecțiunea textelor mele îmi subliniază personalitatea defectuoasă. Nu sunt o rebelă , nu mă revolt împotriva societății, mă revolt împotriva mea! Împotriva a tot ceea ce ar trebui să fiu , dar nu sunt și a tot ceea ce sunt , dar nu vreau. Refuz să accept stereotipul societății, dar nu fac din asta un scop in viață. Refuz să închid ochii, ignorând sau încercând să ignor greșelile sistemului actual. Refuz să mai visez , știind că nici un vis nu se va împlini…De ce să sper când oricum voi fi dezamăgită. Refuz , refuz să exist într-o lume în care ipocrizia și minciuna sunt considerate valori morale. Sunt conștientă de faptul că nu voi putea schimba nimic și că vocea mea nu va fi auzită …Fiindcă sunt un nimeni , un nimic; nu contez , dar refuz să mă las încătușată de cenzura publică , refuz să fiu încarcerată în corpul unei umbre…
Nu mă revolt pentru că știu că protestul meu ar fi înăbușit de mulțimea de umbre ce “trăiesc” fără a gândi, fără a simți cu adevărat…
013754
0
aceste randuri tind a crede ca au fost scrise in multe jurnale, inclusiv al meu.
aceste randuri poate au fost gandite mergand pe strada sau au fost un strigat, poate o injuratura, poate un regret sau o plangere de sine. oricum ar fi fost, multi dintre noi am gandit-o dar putini am scris despre aceasta. fiecare am trait intr-un fel aceste randuri in viata cotidiana. cu totii am zis: \"refuz sa mai visez\", \"sunt conștientă de faptul că nu voi putea schimba nimic\", dar cel mai grav mi se pare \"de ce să sper când oricum voi fi dezamăgită\". speranta poate e printre singurele lucruri marete in fiinta noastra decazuta si personal, oricat de mica si nesemnificativa ar exista ea in mine, tind sa o dezvolt, chiar daca o fac prin cateva randuri innabusite de durere si fluturi galbeni ce ucisi mi-au fost, continuu sa fac acea speranta sa lumineze.
si ce daca nu voi fi presedinte sau nu voi gasi leac impotriva cancerului?? macar sa nu las \"cancerul\" ce salasluieste in mine sa se extinda, macar eu sa pot visa, macar eu sa pot vorbi cu ramurile goale ale unui nuc, macar eu sa imi pot felicita actorii: frunza si fluturele ce melancolic isi poarta povara zilnic in mine. macar, corina,....macar asta sa facem.
asta nu a fost o critica, nu a fost un sfat (desi un pic as vrea sa fie). a fost o parere sincera.
mult succes pe mai departe si te mai astept,
raul... :)