Mediu
zambim , pierduti pe strazile amintirilor noastre... ne plangem copilaria de mult apusa...momentele de fericire, de naivitate...inocenta si simplitatea gandurilor... vise marete... scopuri nobile...
acum privim in urma cu lacrimi de regret... nu am pretuit destul darul vietii... nu am stiut sa ne bucuram de ceea ce a fost, privind catre ceea ce va fi... am ratat momentul, tragand cu ochiul la viitor... am sperat la mai bine, fara a realiza ca ne este bine...
acum gasim fericire artificiala in lucrurile mici, neintelegand de ce ne cade cerul in cap... ne complacem in iluzii fara temei, si ne lovim de refuzuri... ne pierdem speranta, aruncandu-ne in prapastia haosului nostru...
cadem in abis... ne pierdem urma... ne inecam in oceanul dezamagirii... suferim... murim...
moare acea parte din noi capabila sa traiasca... incetam sa fim noi.... ratacim pamantul fara noima... pierduti pe strazile gandurilor noastre...
012272
0
1) hotărăște-te la titlu: fericirea e iluzorie sau efemeră? mie îmi pare ușor redundantă formularea;
2) tu scrii \"privim in urma cu lacrimi de regret\": privirea de acest tip implică regretul; iar imi pare inutilă repetiția.
În rest numai de bine.
Lucian