Pumnalul nepasarii

Scot pumnalul din pieptul meu ranit. Il privesc , privesc picaturile de viata cazand…Imi simt pieptul rece si gol , ma simt transparenta. Durerea mea e invizibila pentru lumea care trece pe langa mine…nimeni nu ma observa…sunt calcata in picioare de multimea de umbre…Strigatul meu de durere se stinge in indiferenta lumii…Le caut fetele…Simt un gol imens! Umbrele acestea nu au fete , sunt translucide…griul pe care il emana aceste entitati ma reduce la tacere…nu sunt oameni… nu stiu ce sunt , dar raceala lor ma omoara… simt cum durerea dispare…viata se stinge din mine…