CȘCont șters
Verificat@cont-sters-53734
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✓ Verificat
Cronologie
dincolo de imaginile care își asumă cu generozitate întreaga recuzită a adâncului simbolic și dincolo de remarcabila lor disponibilitate de a conviețui pașnic cu „vectorii ceasurilor”, „soclurile acvatice” și „palmele timpului”, în ceea ce mă privește rămân cu o întrebare care mă râcâie enervant: câți dintre cei care au parcurs poemul au dat la sfârșit search pe google după „orfic”?
Pe textul:
„umbre" de adriana baxan
0 suflu1
ContextFoarte bun text, desi pe alocuri am avut senzatia ca poemul imi cere sa urmaresc mai multe fire deodata decat reusesc. Si zic si eu ce mi-a spus candva un domn Georgescu: ar merge, din cand in cand, aplicat un brici al lui Ockham. Altfel, mi-a placut ca l-ai pus pe Prometeu la treaba. Felicitari!
Pe textul:
„Autonomia unei revelații" de Sergiu Burlescu
+2 suflu1
ContextAnna, poemul are o admirabilă încredere în puterea metaforei. Primul vers, de pildă, m-a cucerit irevocabil. Restul n-a făcut decât să susțină prima impresie.
Pe textul:
„când viața refuză să..." de Anna Dzengan
0 suflu1
ContextCazul este delicat. Dacă scrii „sit”, ai de partea ta DOOM-ul. Dacă scrii „sait”, îl ai de partea ta pe George Pruteanu. Iar dacă scrii un articol despre lipsa comentariilor și primești un comentariu despre „sit” și „sait”, ai de partea ta ironia.
Pe textul:
„Dragi autori," de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextTrebuie că au fost foarte mângâietoare aceste rânduri din moment ce ați simțit plăcerea să ni le aduceți la cunoștință. Și totuși, din toate textele laudative pe care cel mai ades dumneavoastră le popularizați, eu întrezăresc o neîmplinire. Ceva... parcă nu vă lasă; pare că nu ați fost prea îndeajuns lăudată.
Pe textul:
„URME PE NISIP" de bianca marcovici
0 suflu
ContextFoarte incitant poemul - și sincer (se poate verifica) am meditat serios la ideea de avea un ton de sonerie specific. Evident, replica mea a fost scrisă cu mijliace mult mai rudimentare - nici n-aveam altfel cum :)
Pe textul:
„Poeții mei din telefon" de Liviu Nanu
Recomandat0 suflu1
ContextMie personal mi-a plăcut acest text. Faza aia cu „strâmtoarea ei” pe care tu o numești „indescifrabilă”... n-am ce să zic (până la urmă, dacă alții citesc viitorul în zaț de cafea și nu-i întreabă nimeni de sănătate…) — deci tu stai și, analizând, observi cum „apele dansează după voia lor” (mă întreb unde te afli când faci observația) și revii cu detalii privind o anumită înclinație pentru stilul vintage a celei care administrează strâmtoarea, clar ilustrată de curenții care „se încolăcesc ușor”. Pe scurt, are și pasaje ușor descurajante, ca de pildă „Frontiera ei nu mai primește amatori”, cât și încurajatoare: „iar ea (…) lasă doar câteva flote să-i atingă țărmul” (fată bună, da’ doar cu băieții de la ea de pe scară). Anyway! adevărata bijuterie rămâne totuși finalul: „Cine ajunge să-i simtă adâncimea nu mai uită niciodată că a scăpat nevătămat”. Si pe final o curiozitate – te-ai gândit să incerci si un text care sa abordeze subiecte geostrategice de actualitate?
Pe textul:
„Frontiera interzisă " de Sorin Busicescu
Recomandat0 suflu1
Context"un termen mai nou inlocuitor al nadejdii ar fi speranta / si ne-o manifestam destul de des / atunci apare la orizont deznadejdea" - As comenta cu placere aceste versuri daca n-as fi nevoit, mai intai, sa le critic putin. Daca speranta e introdusa ca inlocuitor al nadejdii, atunci, printr-o minima consecventa logica, opusul ei ar trebui sa fie disperarea, nu deznadejdea. Altminteri, termenii par schimbati intre ei chiar in timp ce textul incearca sa-i delimiteze. Bine, astea sunt consideratii filozofice mai mult si (ar spune unii) poezia are dreptul la asemenea libertati, (da; le-as raspunde - atata timp cat ele nu provin dintr-o nesiguranta in stapanirea proprietatii termenilor.)
Pe textul:
„nădejdea-n spernță " de Miclăuș Silvestru
0 suflu
Contextnu știu, Alina… stau și rumeg și nu-mi iese la procent - dă mereu cu zecimale. zici și mie cum ai calculat?
Pe textul:
„Dor" de Gabriela Elamawy
0 suflu
ContextGabriela, am citit cu plăcere poezia ta. Mi-a plăcut tonul ei melancolic. Și, recunosc, te invidiez pentru cât de mișto ai așezat-o în pagină.
Pe textul:
„Dor" de Gabriela Elamawy
0 suflu2
ContextDragă Andreea-Bianca, salut poezia ta, scrisă în versuri fără constrângeri ritmice, dar care rimează împerecheat - chiar m-a destins. Îți fac inclusiv o confesiune - m-am rugat pentru vederea tânărului din versul 2, cu care aproape m-am identificat. Tocmai de aceea, gestul tău - nici nu știu cum să-l numesc - tipic feminin! - de a o insera pe mama-soacră în mod brutal („Tu mi-ești dragostea de mamă / Când m-adori cu gest umil”) mi s-a părut cu totul lipsit de fair-play! Sunt, cred, în asentimentul tuturor (vorbă care mi-a rămas de ieri în cap) că omul acela, care până atunci se descurca foarte bine și singur, are nevoie de tratament posttraumatic.
Pe textul:
„hridayam" de Andreea-Bianca Șerban
De îmbunătățit-2 suflu1
ContextParcul, tranșeele imaginare, soldații care trag „gloanțe de puf” — ceva din războaiele foarte serioase ale copilăriei are scena asta, din acelea în care se moare des și numai până la cinci (când începeau desenele pe 2). Ce mi-a plăcut cel mai mult e finalul: soldatul care duce acasă un soldat rănit. Acolo parcă se adună tot poemul, sau acolo se strânge el cel mai limpede (zic și eu). Nu că n-ar fi și pe parcurs — sunt — dar imaginile sunt atât de multe și fiecare atât de puternică în felul ei încât uneori par că se iau la întrecere (sau, ca să respectăm topica autorului: la întrecere par că se iau).
Pe textul:
„Ultimii soldați" de Adrian A. Agheorghesei
Recomandat0 suflu
ContextOttilia, e clar un poem de stare (zic și eu ca George), dar interesant e că la tine starea se teatralizează: șerpi în păr, dinți ca pietrele, vorbe scuipate — toată recuzita unei mici tragedii mitologice. Ruptura spre cotidian (curentul căzut, datele mobile, emoticoanele) e bine găsită și dă textului tensiunea lui. Apropo — ce film era?
Pe textul:
„vedetă" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu1
ContextAlina, pentru o poezie (chiar și în format original - cum ai scris tu) 2295 de cuvinte poate părea un pic prea mult. Pe mine nu mă deranjează.
Pe textul:
„Cronicile Ether Drive 2" de Alina Florica Stasiuc
0 suflu1
ContextSuperb acest poem - deși eu după al doilea vers l-aș fi închis. Adică aș mai fi scris: "doar-doar..."
Pe textul:
„emoții, senzații din Universul poetic" de FLOARE PETROV
-1 suflu
ContextAlina, mi-a atras atenția textul tău și am vrut să las un comentariu, dar am citit mai întâi analiza Mentorului AI, atât de bine compartimentată încât mi-a tăiat aproape complet macaroana. După ce am aflat, de pildă, că imaginea cu amforele „vine natural dintr-un fond mitologic” și „funcționează în economia poemului fără să apese”, mi-am dat seama că orice aș spune eu ar risca să destabilizeze totul prin dezechilibru (sau viceversa). Unde mai pui că mi se întâmplă să am și tâmpitul obicei de a analiza lucrurile (ceea ce se pare că e o metodă greșită), când iată — la tine în poem a fost identificată și o „logică internă pe care o simți chiar dacă nu o analizezi”. Pe scurt - like!
Pe textul:
„Invizibilă " de Alina Florica Stasiuc
Recomandat0 suflu1
ContextGeorge, vorba băiatului de la azil — când începe să miroasă a constipație, cel mai bine e să nu treci pe sub fereastra deschisă (nu știi niciodată cine aruncă pe-acolo țucalul)
Pe textul:
„era nevoie de aerisire" de George Pașa
Recomandat0 suflu1
Contextcitind acest poem care include multe versuri vesele dar si „... sa luminez noaptea ca o tainica veioza”, am plecat sa ma culc foarte bine dispus
Pe textul:
„în simbioză cu Luna- Mamă Ancestrală" de FLOARE PETROV
0 suflu
Contextzice un cantec, apoi constată că probabil îi trebuie doi. Tu ai rezolvat problema din start: ai o armată întreagă, bine organizată în dezordine, și pari să te înțelegi excelent cu ea. Textul e alert, jucăuș, cu imagini care fac slalom între chimia creierului și copilăria imaginarului, iar exagerarea asta simpatică a „piticilor” devine o formă de autoacceptare veselă. Mi-a plăcut și umorul seriozității cu care sunt descrise lucruri profund neserioase — tranșeele cu serotonină, bocancii fără șireturi, defilarea zilnică. Finalul, cu numărătoarea de stele logostele, calmează frumos tot iureșul, ca o poveste spusă înainte de somn, când piticii, în sfârșit, obosesc. Prin urmare, da: cu o asemenea armată, chiar ești o fată norocoasă.
Pe textul:
„Poezie ușoară, ca șprițul de vară " de Monica Mihaela Pop
Recomandat0 suflu
Contextaceste impresii culese direct de pe grătarele încinse unde se perpeleau și aduse – iată și nouă, cititorilor care n-au apucat încă să ajungă la un atât de minunat târg.
Pe textul:
„atmosferă la Târgul de Crăciun" de FLOARE PETROV
0 suflu
Context