șters

O invitație adresată celuilalt, de a mai rămâne alături, preț de un poem, înainte de căderea în abis. Poemul este un vis-anticameră, în care frigul și toate elementele sumbre, morbide, bacoviene, ba chiar cu trimiteri la Poe și Baudelaire, se vor a fi convertite la iubire. O durere vie și adâncă a sufletului, în fața căreia nu poți sta indiferent. Un retroclasicism poetic care te izbeliște, trezindu-te din indiferență. Felicitări!

Femeia cu ochi migdalați
și buze subțiri
a intrat în magazinul
pe care-l deţin
a trecut pe lângă perlele strălucitoare
fără să le vadă

în timp ce micşora distanţa dintre noi
pânza de păianjen i s-a lipit de chip
și prietenul meu
s-a ascuns repede în tocul ușii

cred că ați greșit, domnișoară
aici nu vindem inimi,
încercați peste drum...

din Ţara Oaşului. Păstrăm tradiţiile. Spor la scris şi la înregistrări!

crezi că poţi aerisi?

fie-mi scuzate dioptriile mărgelelor din paharul ochilor!

e hazliu, e atipic. Pisicile sunt cunoscute pentru parşivenia lor, egoismul lor, dar motanul tău a citit multe cărţi de dezvoltare personală, a evoluat mult, deja e daimon.

păi, DA, despre asta este vorba, despre Daimon!

nu ştiu cât de mult ai conştientizat propria poezie, fiindcă poeţii, aşa cum spunea Kunderea, prin gura lui Jaromil, sunt genii inconştiente, perplecşi în faţa propriei revelaţii, dar te traduc eu şi îţi spun că ai nimerit-o!

acum nu mai e Războiul clonelor, ci întoarcerea cavalerului Jedi. Dacă vrei să fii Jedi, trebuie să asculţi de sfaturile lui Obi-Wan Kenobi. Altfel, te papă Împăratul...

sau expulzatul Rudy a revenit pe site? Că am observat deja câteva comentarii demne de offtopic, pe stilul identic al respectivului. Poemele postate par a fi scrise diferit, ca un fel de alibi pentru noul cont, dar comentariile sunt trase la indigo.

atunci când m-am referit la autori, la jam-session, a fost o chestie mai subtilă, de care cred că nu s-a prins nimeni, nici autorul. Este o punere faţă în faţă a autorului cu alter ego-ul poetic, aflat în sărbătoarea verbului a bea, trecută, filtrată ludic, prin toate stările fiinţiale. Jocul cu Eul, dar şi jocul cu publicul, se face din prisma unei aparente beţii, un fel de pretext pentru falsa naivitate, sugerat şi de titlu, dar spun falsă fiindcă autorul e pe deplin conştient, jocul său fiind lucid şi nu influenţat de aburii alcoolului. Este o beţie a fiinţei, a fericirii de a fi şi de a conştientiza viaţa. Cred că prin aparenta mea superficialitate şi trimiterea spre partea bahică, am enervat berbecul care avea aşteptări mai mari de la cititori, dar şi eu, tot berbec, am intuit aşteptprile sale şi i-am dat-o cu manta. E bine că a avut răbdare şi ne-a povestit despre origini, nume, maestrul RCM fiind, conform legilor universului, un catalizator nevinovat. Felicitări pentru poem! Iată partea mea favorită, scrisă în tehnică anaforică:

beau în mâini sau la varice,

beau șezut sau într-o labă,

beau sub ploaia de alice,

beau și-atunci când sunt cu grabă,

beau cu tine, beau cu zile,

beau cu fetele morgane,

nu beau cu cel ce ia pastile

și cu donatorul de organe

în zona dv., verbul a văcări se confundă cu a văicări? Că sunt două lucruri diferite. Dacă nu se confundă, faceţi, vă rog, corecţia necesară.

şi vreau să vă spun că îmi place ceea ce citesc! Chiar vreau să vă încurajez să scoateţi o carte cu astfel de texte! Ceea ce scrieţi este poezie, iar stilul acesta retro, al Amintirilor din copilărie, cred că vă prinde foarte bine! Este o modalitate frumoasă de a vă aminti cine aţi fost şi de a lăsa CEVA în urma Dv.! Felicitări!

amesteci imperfectul cu prezentul de mă doare capul. Iar inversările, pe lângă faptul că nu aduc nimic în plus dpdv ideatic, mai creează şi alăturări neplăcute: secundelor_lin. Iar la sfârşit, rimezi târzii cu perfectul simplu nimerii, în care i-ul final de la nimerii are o altă lungime. Dar ţi-am mai spus aceste lucruri şi... degeaba!

frământ, buni

pe acest site, e într-o continuă evoluție. Dragostea și spiritualitatea fac casă bună în poezia ei. Și accesează și Yin și Yang-ul, aducând un plus de stări și aprofundare. Poate că mai e de lucrat la tehnică, la acei uneori, la acel câteodată, dar sunt chestii minore. Poate voi reveni, așa cum am revenit și asupra poemului Buni.

Dacă, însăşi

Pe pământ, tot ce există are nevoie, din când în când, să plângă.

Poezia este ochiul care plânge.
Ea este umărul care plânge,
ochiul umărului care plânge.
Ea este mâna care plânge,
ochiul mâinii care plânge.
Ea este țapa care plânge,
ochiul călcâiului care plânge.

Dacaă toate acestea care plâng sunt Ea, iar ea este însăţi poezie, înseamnă că tu eşti un fel de Nichita, dar, de fapt, nu eşti.

legământul Ce l-am făcut - pe care l-am făcut

Tratându-i pe ceilalți ca pe-un părinte, - ca un părinte

univer - univers

şi vedeţi că la poemul anterior au mai rămas lucruri de modificat - la ultimul vers

şi la nici o - nicio

dar am ţinut cont de comentariul dv. în care spuneaţi că aveţi probleme cu telefonul. Poemul mi-a plăcut foarte mult şi nu am mai aşteptat să corectaţi micile scăpări, fiind sigur că le veţi opera rapid. Data viitoare vă rog frumos să fiţi mai vigilent, mai rapid, fiindcă aveţi poeme frumoase şi este păcat să fie taxate din cauza unor erori de typo.

să pui o lotcă în prima strofă, ca să ai o rimă de gradul 2 cu votcă? Şi se şi potriveşte cu saramura, scrumbiile şi toate cele care ţi-s foarte dragi prin alte poeme...

Ascunde-mă, iubito, cum ştiuca/somnul într-o lotcă::)))

Poemul acesta mi-a trezit amintiri, aşa că vin cu o poezie pe această temă, nu înainte de a-i felicita pe autori pentru jam-session-ul lor! Cred că va rezona şi dl. Romulus Câmpan Maramureșanu, că suntem ca două doage la acelaşi butoi::))

Îmi plânge vinul din pahar

pe melodii cu vers posac,
mă arde vinul în stomac,
pe melodii cu dor și haz,
mă unge vinul pe grumaz.

când traiu-n cântec este greu,
îmi toarnă vinul Dumnezeu,
când te doresc, fără ocol,
îmi toarnă vinul dracul gol.

pe melodii cu ritmuri noi,
ajungem, împreună, goi,
când n-am în casă musafiri,
îmi curge vinu-n amintiri.

pe melodii cu ritmuri vechi,
mi-ajung trei sfaturi la urechi,
să bei, să cânți, să te distrezi,
că viața-i scurtă. nu mă crezi?

pe melodii de la nuntiri,
mă cheamă vinul de te miri,
pe repertoriul funerar,
îmi plânge vinul din pahar.