șters

Am si eu zeci de poeme in care "Visele sunt atât de reale încât / Atunci când te trezeşti / Descoperi la creştetul capului / O grămadă de bileţele" Chiar si povestirile SF sunt, uneori, vise pe care le-am asternut pe hartie, imediat cum m-am trezit din somn, ca nu cumva sa le uit. Jesus Cyborg este un exemplu. In fine, ar mai fi de povestit, dar sa ii mai lasam si pe altii. Succes mai departe...

si ma refer in special la primele 3 strofe. Eu zic ca nu e prea târziu să renovezi casa amintirilor, atata timp cat ai poezia la indemana. La sfarsit faci un pci haz de necaz, ducand textul mai inspre personale, dar, luat ca un intreg, e o poezie despre viata unui om in care toate lucrurile au un nume. Nu Eminescu, din pacate, ci Haifa. Sau din fericire, cine stie?

de stilul lui Teodor Dume. Numai ca el puncta pe acea recuperare a amintirilor si o perpetuare in spatiul poetic, iar tu explorezi un alt spatiu, cel oniric, folosind bagheta magica a metamorfozei. Oricum, poeziile astea despre parinti, incarcate de durere, de sentimente coplesitoare, au darul de a emotiona, fiindca trecem cu totii prin asa ceva. Latura asta a poeziei tale, fara proteste, fara politica, fara ironii ultrapotentate, imi place cel mai mult. Felicitari!

sunt de tot felul in poem. Ba prezent, ba conjunctiv, ba perfectul compus, ceea ce nu ajuta deloc la curgerea versurilor, la legatura strofelor, la simetria textului. Ar trebui sa incercati sa insistati pe un anumit timp, cam asa cum facea Naum cu imperfectul: visam, iubeam, mergeam, faceam, dregeam etc.

era corect. In com. am folosit cuvantul din copilarie.

pe acest site. Si am ramas. Dar daca vine Ecaterina si-mi da vreo 3 stele de-astea, genial argumentate, fug mancand pamantul... Apoi imi fac lobotomie, ca sa uit c-am intalnit-o. Hahaha!

Dragos, cu siguranta, nu se va supara.

Acum, că am reușit să trec peste ceva tulburător, am citit din nou textul, cu alți ochi. Am zis că e facil. Este. Pentru că rimele bine găsite dau această impresie. Am zis că e aproape de atelier. Este. Aproape de atelierul acela când mă jucam cu plastelina, când făceam traforaj, când scriam poezii despre bunici și părinți. Un ludic copilăresc. Am mai zis că autorul este debutant. Este. Într-un nou univers, dar având la bază același fundament sentimental. Și un pic de miopie, și un pic de șchiopătare. Ironie și autoironie. Nu știu care ar fi fost părerea lui Ștefănescu, dar cert este că poemul este aproape de atelierul copilăriei. Atelierul copilului din autor.

Am citit mai multe poeme de-ale dumneavoastră. Suferă la capitolul metrică, suferă la capitolul rime. Nici acesta nu este perfect, dar se vede o îmbunătățire. Vă ofer o stea de încurajare, ca să înțelegeți că dacă veți munci mai mult la texte, dacă veți fi mai atent la tehnică, veți avea mai mult succes. Idei interesante există. Luați în considerare și comentariul lui Claudiu Toșa, fiindcă observațiile lui sunt corecte.

nu-mi place dialogul poetic, adică primele și ultimele două versuri. Duc poezia un pic în banalitate. Fără acele versuri, ar fi un stil a la Bosquet, în care poetul observă, remarcă, concluzionează, păstrând o oarecare distanță fată de eu-l obișnuit, obișnuit să spună, să răspundă. Aș schimba titlul cu Păsări înșelate de ceață și aș elimina cele 4 versuri despre care am vorbit.

ar trebui să vă preocupe mai puțin metaforele și să acordați mai multă atenție firulului narativ. Nu există cursivitate, multe versuri par implementate doar pentru decor. Înțeleg că ați construit niște tablouri, că ați alternat persoana, dar povestea suferă, nu rămâi cu acea savoare a imaginii generale, cu acea concluzie care să te desfete ca lector. Nu încerc deloc să vă ating la orgoliul berbecesc, sper să înțelegeți rolul comentariului.

preocuparea pt rima interioară,mergându-se pe urmele magice ale inegalabilului Poe, îndrăgostit de Lenore... A fost premediat sau nu? Nerver mind, nevermore, e echonocțiu, consubstanțialitatea dictează. Nu dau stea pt că magistrul Poe ar vrea mai nult, dar apreciez textul...

am incheiat discutia aici.

si am mult de lucru acum. Nu sunt aici la interogatoriu, am explicat, este suficient. Ironia iti era adresata tie si punct. Ma astept pe viitor sa fiu analizat la sange pt orice lucru pe care il spun, dat fiind trecutul meu, statutul meu, stilul meu, dar nu imi fac probleme. Voi fi corect pe site, voi comenta cosntructiv, imi voi vedea de treaba. Cine se tine serios de treaba e de neatins.

DIN joaca stelelor? Merge oricum și DE, înțeleg sensul, e pentru joaca lor. În rest, sonetul e impecabil. Rime puternice, pe părți diferite de propoziție, excelent implementate în context. Imagini clare, cu puternic impact emoțional. Poem cosmogonic, un fel de orfelinat celest, un fel de basm, un fel de geneză pornind de la fantezia și ludicul unui copil. Îmi place cum ai folosit alăturările de cuvinte Gând băut, Mult curajul mamă, cu rol de subiect în propoziție. Felicitări!

si stii ce am vrut sa zic. Chiar atunci s-a nascut un aforism, pe care l-am publicat in comentariu, dar si pe Facebook, care facea referire la adevaratul sens al debutantului: "Cu fiecare nou poem, poetul debutează pe scena unui nou univers." Dl Bogdan Geana nu stie nimic despre discutiile noastre, dar ma bucur ca am putut sa-i explic, ca sa inteleaga si domnia sa despre ce era vorba.

cu N MARE, scuze de greseala

https://www.poezie.ro/index.php/essay/13896279/Liviu_Nanu_apas%C4%83_tasta_Any

sper ca am clarificat problema si s-a clarificat si ironia mea prost inteleasa

orice parere, pozitiva sau negativa, trebuie argumentata. La referirea cu atelierul, imi cer scuze, trebuia sa dezvolt. Trebuie sa spun ce anume mi se pare facil la text, trebuia sa vorbesc despre ideatica, despre profunzimea textului. Imi cer scuze in acest sens. In ceea ce priveste nivelul de debutant, a fost o ironie pe care dl Bogdan Geana nu a sesizat-o, tocmai pt ca a lipsit de pe site. Intr-o discutie mai veche, Ilie vorbea de autori consacrati pe site, ori lui ii era adresata acea ironie subtila, nu domnului Liviu Nanu. Despre domnul Liviu Nanu eu insumi am scris o cronica intr-o revista si l-am promovat in lumea literara, deci domnia sa si cei care au citit acea cronica stiu care este parerea mea sincera despre valoarea dansului. cronica poate fi citita pe pagina mea, la rubrica de eseuri. Domnule Bogdan Geana, va multumesc ca ati intervenit si ca incercati sa imbunatatiti lucrurile. Aveti intregul meu respect si va doresc multa sanatate. V-am luat tare de cum v-ati intors pe site si nu meritati. Sper ca de acum inainte sa avem o relatie pasnica, iar daca vi se pare ca mai gresesc in comentarii, va rog sa ma ajutati cu sfaturi constructive, fiindca mai fac si eu greseli. Domnule Liviu Nanu, nu mi-am schimbat parerea despre opera dv, ramaneti unul dintre autorii mei favoriti de pe Agonia si un reprezentant de seama al noului val Cyber, prin volumul dv. O zi excelenta tuturor!

acum, dacă, din păcate, Ilie a renunțat la nivel, sunt doi utilizatori foarte activi și valoroși pe site, cu comentarii multe și constructive: Maria Elena Chindea și Elena Papadopol. Vă rog, domnilor, să luați în calcul promovarea lor.