șters

ca un fel de preambul la Black Mirror, prin stăruinţa asupra detaliilor grafice care descriu amestecul dintre realitate şi imaginaţie. Imaginea ţigării este un pic uzitată în poezia douămiistă, dar este punctul de plecare şi de consumare a clipei prezente, cu lentoare, precum soarele care apune, bucurându-ne cu ultima sa jertfă pe altarul cerului. De la culoarea soarelui şi a ţigării se trece la culoarea galbenă a lutului, existând, iată, o sinergie stilistică şi simbolică. Negrul conturează această sinergie, pentru a accentua starea de dramatism şi de izolare, în care nu mai simţi frica. Mesajul ascuns în culoarea galbenă, conform simbolisticii acestei culori, este că încă mai există speranţă, galbenul putând aprinde bucuria şi fericirea. Dar tu le-ai asociat într-un cadrul paradoxal, finalul fiind dramatic. Totuşi, remarc felul exprimării, fără multe verbe, punându-se accent, din nou, pe culori, negru şi roşu, dar şi pe adâncimea sentimentului, vezi noaptea cea adâncă. Stilistic şi tematic mi-ai adus aminte de Cesar Vallejo. Conexiunea dintre viaţă şi moarte de la sfârşit, induc o stare de acceptare destinală, fiindcă există cineva, în planul vertical, care scrie psalmii...

Cred că marele tău talent sunt imaginile puternice, din care nu lipseşte fiorul poetic. Ai darul de a transmite emoţia, ceea ce este cel mai important. Titlul în engleză încearcă o conexiune către trendurile americane, către poezia conceptuală, având valoare aforistică, ca şi multe dintre versurile poemului. Cu toate acestea, dacă vrei intromisiuni în engleză, ar fi de preferat texte mai scurte, care pot fi înţelese şi de cititorii care folosesc doar Google translate, fără a se pierde sensul exact. Dar, este alegerea ta, negarea formelor de artă consacrate fiind o trăsătură avangardistă sau, dacă ne referim la ludicul ei, chiar neomodernistă.

Minusurile poeziei tale sunt legăturile între versuri, încă nu ai găsit formula cea mai eficientă şi rafinată de a ajunge la totul unitar, abuzul de pronume relative şi conjuncţii lărgind, inestetic, poemul, ducându-l spre proză. Ori, drumul poeziei tale conceptuale, cu elemente aforistice, trebuie să fie spre concentrare şi esenţializare, nu spre lăbărţare.

Să luăm ca exemplu primele versuri: "până la capăt" este în plus, la fel "ci doar", "pe care". Cum s-ar putea concentra? "și fiindcă noi nu murim niciodată cu adevărat / desprinşi de viața iluzorie / a celor mai frumoase împrejurări. 17 cuvinte în loc de 31.

Şi la versurile următoare se simte o stângăcie, la continuarea lui "chiar dacă nu ai putere să-i atingi" cu "dar știi că sunt reali". Conjuncţia "dar" este inutilă. Apoi un vers foarte lung şi incorect gramatical: "într-o inimă ce nu vei putea la un moment dat s-o mai iei cu tine." Ar fi mers "într-o inimă imposibil de purtat mai departe". Iată cum s-ar fi înjumătăţit nr. de cuvinte.

Şi mai pot da exemple până la final, dar asta trebuie să-ţi intre ţie în sânge, să nu te grăbeşti să-ţi expui textele şi să le şlefuieşti cu atenţie.

Dincolo de discuţiile din subsolul textului, care îmi aduc aminte de nopţiile feerice de Sf. Valentin, în care steluţele mari de zăpadă reuşeau să ofere un aspect de Poveste chiar şi rătăciţilor de pe aleile sumbrului Bronx Bucureştean, remarc un autor care, în ciuda informaţiilor pe care le are despre viaţă, încearcă să mai păstreze aerul copilăriei, pe alte străzi, printre castani, simţind chiar şi moleculele de oxigen rătăcite prin sevă. Fluturele din prima strofă are mai multe sensuri. Fragilitate, inocenţă, nevoia de a te desprinde de lumesc, dar să nu uităm cu fluturele este simbolul sufletului în multe culturi ale lumii. Practic, asistăm la o coborâre pe axa timpului, către propriul suflet, ignorându-se în acest fel lucrurile redundante din prezent, acele bla-bla-uri care pot produce dezemăgire, ajungându-se până la scârbă. Sinceritatea este acolo, în dialogul cu sufletul, unde nu există măşti, disimulări din partea celor care îţi vorbesc, iar retragerea într-un spaţiu de acest fel are ca scop păstrarea purităţii. Ilie, felicitări pentru poemul tău, pentru cărţile tale frumoase, pentru oamenii care te-au însoţit pe drumul debutului tău. Mă bucur că am reuşit şi eu să contribui cu ceva. Aş scrie mai mult şi cu alte ocazii, dar nu pot risca, de fiecare dată, ca dl. Bogdan Geană să mă trimită la offtopic, iar comentariul meu să fie nebăgat în seamă de nimeni. Am încercat să obţin clemenţa domniei sale, dar nu am reuşit.

Îi mulţumesc domnului Bogdan Geană pentru parodie, aşa cum le mulţumesc şi doamnei Ottilia Ardeleanu şi domnului Emilian Lican, pentru contribuţie. E faină interpretarea, sunt faine comentariile! Păcat că nu interesează pe multă lume, lucru care ar fi fost un pic diferit dacă aş fi participat din prima la discuţie. Prea multă linişte pe Agonia, aş zice. Apropo, zilele trecute mi-am salvat textele de pe Agonia, varianta nouă, în pdf. Aşa, ca amintire. Şi am descoperit că la începuturi, dl. Bogdan Geană a fost unul dintre cititorii care mi-au apreciat textele. Era un text, de exemplu, despre mersul la război, iar răspunsul dânsului mi-a creat o stare de bine. Păcat că, după 20 de ani, am ajuns să mă războiesc cu dânsul, aşa aiurea, luând partea unui om în care am investit prietenie, fără să cunosc detalii din conflictele lui cu alte persoane. Motiv pentru care îmi cer scuze. Mi-am luat-o şi eu cu ocazia asta, pierzându-mi nivelul şi fiind sabotat în încercarea mea de revenire, lucrul la care mă aşteptam cel mai puţin. Să-mi fie învăţare de minte! Oricum, ce-a fost a fost, iert tot ce s-a greşit asupra mea şi îmi cer iertare pt tot ce am greşit. Repet, nu era în planul meu nici să mă lupt cu Vişan, nici să fiu în vreun duo sau trio şi nici să mă războiesc cu Claudiu sau dl Geană. Da, recunosc, aş fi vrut să fiu din echipa Agoniei, Radu ştia că vreau să fiu editor, numai că episodul Vişan a dat peste cap totul. Dacă nu era Dragoş, dacă nu era conflictul meu cu el, împăcarea ulterioară şi susţinerea lui, nimeni nu ar fi fost deranjat de aportul meu constructiv pe site. Până la urmă, chiar au existat oameni mulţumiţi de contribuţia mea... Dar, asta este, am greşit şi am plătit. Cu toate acestea, mai fac o încercare. Aş vrea să o iau de la capăt, de unul singur. De la zero. Şi rog ca nimeni să nu se mai considere aliatul meu pe acest site, parte de duo sau de trio. Vreau să fiu doar eu, cu textele mele. Solicit o peroadă de probă în care să pot demonstra că intenţiile mele sunt pozitive. S-a văzut, şi o spun spre susţinerea mea, am prpmovat membrii Agoniei în revista mea şi nu am am avut alte intenţii negative. Dacă mi se dă voie, îmi voi recupera şi câteva texte prin accesarea noii variante a site-ului. Atât. E ultima mea încercare şi vă rog, domnule Geană, să nu îi mai lăsaţi pe cei din aşazisa fosta mea alianţă, să interfereze în luarea unei decizii pe care o las în seama dv, a lui Radu şi a lui Claudiu. Voi 3 aţi fost decisivi în scăderea nivelului meu, către voi 3 îmi îndrept rugămintea. Nu voi mai scrie alt comentariu. Sănătate tuturor şi numai de bine!

și stimați domni de pe Agonia. Am zis că voi decide singur când plec de pe acest site. O voi face mulțumindu-vă pentru găzduire și pentru toate lucrurile frumoase de aici. Mă bucur că am putut ajuta Agonia în limitele cunoștințelor mele și mă bucur că am putut face câțiva oameni fericiți. Nu voi reproșa nimic nimănui, fiecare cu lumea lui, fiecare cu oamenii cu care rezonează mai bine. Îi iert pe toți cei care mi-au adresat cuvinte nepotrivite și mă scuz acelora față de care am greșit cu ceva. Mă bucur că, în ciuda conflictelor, mi-am regăsit niște prieteni vechi cu care voi merge mai departe dincolo de granițele acestui site. Vă doresc tuturor să vă găsiți fericirea, să vă împliniți spiritual, literar, oricum vreți dv. Viața este scurtă, liniștea și pacea sunt mai benefice sănătății și actului creativ. Vă salut și vă doresc tot binele din lume.

totodata, multumesc si doamnei Elena Papadopol ca a prezentat corect situatia despre cum a ajuns pe acest site si ca nu a fost racolata de nimeni, din contra, a avut parte de anumite contre cu Dragos Visan. Multumesc frumos, stimata doamna, pentru explicatii, pentru clarificare.

Totuși, dat fiind faptul ca urmeaza sa-mi sterg cateva sute de texte de pe site si sa las doar vreo 200, ca amintire, il rog pe domnul Bogdan Geana sa-mi scada nivelul la 50, ca o pedeapsă anticipată. Dupa ce termin selectia, pot avea si zero, si minus 20. Nu mai conteaza. Multumesc frumos!

mă opresc. Faceți voi ce considerați că este mai bine. Sunt genul care se poate opri, atunci când trebuie. Sănătate maximă tuturor și mult succes!

că dumneavoastră faceți niște afirmații fără acoperire, precum: 1. aceea că impreună cu domnul Vișan ați făcut tot posibilul să racolați posibili terți pentru situațiile delicate

Pentru știința dumneavoastră, atunci când am venit pe acest site, am fost tratat cu duritate chiar de Dragoș Vișan, cu care am avut un conflict, iar venirea doamnei Elena Papadopol pe site chiar nu are legătură cu nicio recolare. Doamna Papadopol mă știa doar pe mine și a observat că promovez Agonia pe pagina mea de Facebook. A fost pur și simplu decizia dumneai.

Așadar, vă rog frumos, dacă nu cunoașteți datele problemei, ar fi mai bine să o întrebați pe doamna Elena Papadopol cum a ajuns pe site și de ce rezonează mai mult sau mai puțin cu anumiți autori. Cu toate că dânsa a explicat deja aceste aspecte ce țin de afinități.

Și vă rog să încetați cu avertismentele de fiecare dată când cineva vă atrage atenția asupra unor anumite lucruri pe care și dv. le puteți corecta. Este bine să fiți informat corect înainte de a lansa acuze conspiraționiste despre racolări și alte chestii absolut neadevărate. Și cu asta am încheiat, atât pentru binele site-ului, cât și pentru respectul pe care îl meritați. O zi excelentă.

uite două macarale care fac dragoste
peste lume fără să le pese de lume,
uite două macarale care împing încărcătura ca dumnezeu într-un planetariu

m-ar fi bucurat să văd un text mai îngrijit, fără greșeli de typo.

cu restul poemului nu prea rezonez, am citit sute de poeți americani contemporani mult mai profunzi și mai interesanți decât Bukowski, cel care te inspiră atât de mult. Însă respect orice tip de scriere, chiar dacă gusturile mele se îndreaptă mai mult spre Hirsch, Weigl, Reynolds, Komunyakaa etc.

dv. nu puteți înceta cu ironiile la adresa oamenilor care își spun sincer o părere? Ce este cu atitudinea asta față de doamna Elena Papadopol? Cu ce a greșit dânsa? Textul ei, Mărul, a fost scos la lumină de mine. Eu am fost primul care l-a comentat. Iar în toată perioada în care ați lipsit, doamna Elena Papadopol și-a câștigat respectul cititorilor fără să aveți dv. vreo legătură cu acest lucru. Chiar și domnul Claudiu Toșa, un domn foarte exigent, i-a evidențiat un poem. Chiar nu puteți da dovadă de respect și neutralitate, fără să ironizați lumea care se comportă absolut decent pe acest site?

te mișcă faptul că mama și tata nu mai sunt. Pasărea, un pic stănesciană, întregește bine planul emoțional. O tandrețe letală infinită are și acest poem. Felicitări!

comentariile tale care par uneori ciudate și fără legătură cu textele, iată că poți poetiza foarte frumos. Ajungi la esența parfumată a sufletului, pe cărările sângelui, refuzând caracterul ireversibil al lucrurilor. Felicitări!

De exemplu: Scriitorii sunt foarte folositori, oricui. Pentru oameni, pentru societate. De la ei poți învăța și cunoaște, în mod real, foarte mult. Este un fel de școală secundară, aici, dedusă din scris…

Mesaj corect, exprimare corectă. Nu e ceva nou, dar este bine să ne aducem aminte. Mai este și îndemnul la zâmbet și fericire. Decât să citesc înjurături pe site sau chestii porno, prefer așa ceva.

Nu dau stea, pentru că aș vrea ceva mai mult, dar e un lucru bun.

și îți dau dreptate. Fiecare plătește pentru greșelile sale. Ar fi fost corect, pe acest site, ca toți cei care am fost implicați în conflicte și am folosit un limbaj agresiv să fim pedepsiți sau măcar avertizați. Cum ar fi fost corect, de exemplu, ca Leo să fie avertizat pt înjurăturile sale. Nimeni nu trebuie să fie scutit de rigorile regulamentului. Îmi aduc aminte că Leo și-a cerut scuze pentru injuriile aduse unor persoane sub postarea aceea celebră în care și eu și alții și-au cerut scuze, dar scuzele lui și cuvintele lui nu au nicio valoare, de vreme ce recidivează, în văzul tuturor, jignind oamenii și încălcând regulamentul. Lui i se permit aceste abateri, acest comportament grosolan, fiind protejat de editori, iar Radu nu ia măsuri imediate, ca și în cazul lui Dragoș, chiar dacă a văzut ce se întâmplă. Păi, pentru unii ciumă, pentru alții mumă? În fine, eu tot mai sper să văd partea aceea frumoasă a lucrurilor, partea aia bună din oameni. Mi-am spus părerea, acum, fără să jignesc pe nimeni. Observ că și Ilie și-a spus punctul de vedere. În rest, da, avem de-a face cu foarte mulți oameni care se pare că au uitat comentariile și aprecierile lui Dragoș la textele lor. Atunci îi mulțumeau, acuma au uitat. În fine, sunt dezamăgit, dar, repet, nu voi jigni și îmi văd în continuare de treaba mea.

dacă el va fi reprimit şi i se va da şansa, precum zice şi ilie, aş face chiar şi acest gest, chiar dacă nu e tocmai corect. Se vor bucura mulţi că vor scăpa de mine, iar Dragoş va înţelege mai bine unele lucruri. El nu trebuia distrus, fiindcă a fost cel mai activ om de pe site. A făcut şi lucruri bune, spre folosul Agoniei. A investit timp şi talent în acest site. Radu şi editorii trebuiau să-l atenţioneze din timp că unele lucruri nu le face cum trebuie, fără să se ajungă la jigniri, lupte etc etc. Merg la somn, sunt obosit, sper ca noaptea să fie un sfetnic bun pentru toată lumea.

şi să plec definitiv de pe Agonia, pentru reprimirea lui Dragoş pe site ca membru normal. Prietenia şi sacrificiul în numele prieteniei sunt mai importante ca orice. Îmi las doar câteva texte pe site, ca amintire, şi plec. Dragoş are mai multă nevoie de Agonia decât am eu. Aştept decizia voastră.

Inteleg logica spuselor tale. Dar ceea ce a spus Radu Herinean era cu totul altceva. Si inca ceva. Eu am reusit sa ajung la sufletul lui Dragos, sa-l inteleg ca om, si chiar am reusit sa-l indrept, cu rabdare, in directia potrivita. Consider ca nu s-a comunicat suficient de bine intre voi, ca v-ati pierdut rabdarea prea repede. Tu esti mai intelept ca multi de pe site si ai o inteligenta sclipitoare. Dar, dpmdv, l-ai distrus in loc sa incerci sa-l ajuti. De aceea, apelez la calitatile voastre umane, rugandu-va sa ii permiteti sa posteze pe prima pagina. Dati-i 6 luni sau un an de evaluare a activitatii sale. Trimiterea la minus 10 nu il ajuta cu nimic sa se corecteze. Doar o parere spusa cu sinceritate. O seara frumoasa tuturor!

ai insistat pe acest sonet, că l-ai îmbunătăţit, că eşti receptiv la sugestii. Remarc, in special, Interogaţii muşcă trupul ei, Şi raza în enigmă tot coboară. Versuri expresive, cu puternic impact emotional. Felicitari!

sunt curios cum va aplica Radu Herinean regulamentul in ceea ce te priveste. Fiindca vede tot ce postezi.

înjurăturilor. Doar atâta poţi? Ţi-am zis că nu mă poţi atinge. Sunt prea puternic pentru tine. E ca şi cum un ţânţar încearcă să ucidă un dinozaur. Hihi! Du-te la somn şi calmează-te...