șters

se găseşte în compoziţia soarelui, deci ne protezează de frig, se gaseste in compozitia apei, deci ne protezeaza de cald, e din belsug in natura, fiind in compozitia apei, se gaseste in fiintele vii, care contin apa

nu stiu daca exista si un alt raspuns, dar acesta, hidrogenul, nu poate fi combatut

remarc melodicitatea acestui poem şi cuvintele mai speciale, printre care si regionalismele broancă, gordună, integrate armonios în poem. Simt aşa un aer trubaduresc, ceea ce mă întoarce în timp, în vremuri memorabile, lucru care cred că se şi doreşte. Intromisiunile ludice au şi ele farmecul lor, preocupările dv. lirice având mereu această aplecare spre ludic. Ca o obsevaţie, trebuie făcut ceva la primul vers, fiindcă vremurile cu inutile nu rimează, chiar dacă aţi recurs la artificiul articulării. Nici accentul nu pică bine pe silabele finale. Aş propune: ţi-aminteşti de-acele zile?

Încă o observaţie, gordună şi contrabas cred că înseamnă acelaşi lucru, deci folosirea ambelor cuvinte la distanţă foarte scurtă, pare forţată. Accept însă faptul că are o rimă bună cu glas şi cred că de aceea a fost lăsat aşa, pentru efectul auditiv.

Îmi scuzaţi atenţia pentru detaliu, nu e în scop distructiv, eu chiar mă bucur când autorii îşi desăvârşesc creaţiile literare şi pot să ajut în acest sens.

Numai de bine!

celelalte strofe nu sunt de luat în seamă, am zis că strofa 1 îmi place foarte mult. Sunt niște nuanțe.

încât să ai tot tot publicul și toată critica literară la picioare? Nu ai mărtirisit tu de nșpe mii de ori că nu știi ce faci, că ai nevoie de ajutor, că nu ești sigur pe tine etc. etc? Da, toată lumea se pricepe la sfaturi, iar tu le alegi pe acelea care îți sunt de folos și au un anumit background literar.

Probabil că va trebui să pui o notă explicativă în josul paginii despre ms, dacă vei publica un volum. Repetiția cearceafului de la început o găsesc excesivă. Știu că vrei să amplifici starea, dar ea poate fi sugerată simplu, fără repetiții: întind cearceafuri, unul lângă altul, până acopăr tot nisipul. Asocierea dintre versul aici e locul unde nu poți scrie un poem și următorul în care nu ai nimic de spus o găsesc pleonastică dpdv ideatic. Versul casă fără oameni înseamnă casă pustie, ori te contrazici, pentru că este cineva lângă sobă. În versul în care spui că el vine să adulmece seara, se înțelege că vine doar seara, să petreacă doar seara cu tine, dar mai jos vorbești despre dimineți cu el. În fine, ce observ eu în poezia ta, ca stil, este haosul narativ, alternanța care, în loc să te țină cu sufletul la gură și să te impresioneze, mai mult te zăpăcește, te confuzează. Plus neconcordanțele. Ca semn pozitiv, ești un autor care pune accent pe efectul cinematografic, cum am mai spus, iar flash-urile ies de multe ori foarte bine, ai darul metaforei, știi să pui în valoare momentul și cadrul. Pe vremuri, mai era un autor care scria ca tine pe Agonia, dar care era mai cursiv. Alina Lazăr era numele lui, devenind ulterior, nu știu de ce, Dacian Constantin. Tot așa cu spitale, efecte etc. etc. O spun în sensul bun, poate faci o analiză comparativă.

fiindcă e cursivă, clară ca sens și foarte expresivă. La celelalte strofe mai e de cizelat, dar nu dau indicații că nici tu te implici pe site, iar arar când o faci, lași 3 cuvinte și pleci. Cu toate acestea, din generozitate, consider că la ultima strofă, una dintre cele două conjuncții cu care încep versurile, poate zbura.

disimulat

ciudat, citind acest poem am simţit un erotism ambalat în nişte cuvinte destul de cuminţi la prima vedere, dar „palma asprita” mă face să mă gândesc la o experiență fizică repetitivă, iar „figurine de roua cruciade de greieri” la un rit sexual nocturn, unde sunetele greierilor pot fi asociate cu gemetele din actul sexual. Practic observ o dualitate între natura pură și dorința carnală, de la aceasta nefăcând excepţie nici muntele lui Venus, care este posibil să fi asprit palma de la atâta iubire narcisistă, iar, dacă se doreşte şi ceva mai masochist, atunci ochiul nimfei revendică rana, nu-i aşa? Nu-i bai, dacă iei nişte pulbere albă, dispare durerea sau se sublimează, important este să se slăbească cingătoarea, să cadă pantalonii şi să iasă vechiul far, cu tot cu sămânţa luminii. No, ce să zic, e fain şi erotismul ăsta, disimulată de cuvinte polisemantice. Ce se ascunde în spatele femeilor care vorbesc de fluturi în sertare sunt, de multe ori, nişte îngeri căzuţi, care şi-au pierdut inocenţa cu nişte instrumente sau nişte oameni de cauciuc.

un poem scris pe stilul lui Neruda, lipsind, totuşi, tonul declarativ. Mă refer la faptul că şi Neruda aborda subiectul sacralităţii în dragoste şi al feminităţii, atunci când se referea la femeile iubite. Profunzimea iubirii abisale este metaforizată prin nesfârşitele locuri, acolo unde se află secretul magic, sâmburele de iubire divină, care aşteaptă să încolţească, să crească, să dăruiască, să se metamorfozeze, dragostea la unison fiind o ascensiune în care fiecare este aripa aceluiaşi zbor. Poemul pare ca o învăţătură despre iubire, despre femeie, într-o epocă în care ne mitraliează secundele, iar dragostea se confundă şi ea cu o salvă rapidă, fără arcuş de mângâiere pe vioara trupului. Apreciez acest îndemn venit din partea unui om care a trecut prin multe etape ale vieţii...

chiar dacă, dpdv al metricii, are câteva ruperi

ca de exemplu aici: Îmi storc imaginația prea fetidă

oricum, se mai poate şubleriza:))

oricum, per total, este o parodie intergalactică, cuprinzând întregul univers hulkosteroidoflorudian

mamă, ce cuvânt am inventat!

lucrul probat de Amanda Spulber. Au văzut mulţi, printre care şi dl. George Paşa. Însă textul plagiat a fost şters după un anumit timp de către autoare. Se pare că dv. nu aţi fost prezentă. Nu mai intru în detalii.

comentatorul acela foloseşte o asociere paradoxală, de care v-aţi speriat fiindcă nu vedeţi dincolo de propriile limitări stilistice şi metafizice. El ştie ce spune şi nu asta m-a deranjat, ci faptul că o face de sub protecţia unei clone, cu scopul de a perturba, fără a încerca o analiză constructivă, în care să evidenţieze şi lucrurile pozitive, chiar şi de micimea unui grăunte de nisip.

şi să ştiţi că se leagă bine şi de năucitul privirii, spirtul putând avea acel efect iritativ, năucitor!

sper că şi ochiul critic al celor care vă vor citi pe viitor va sesiza această subtilitate!

sentimentului, ca şi când, suprafaţă

asprul cerșetor al ceții

este o imagine paradoxală, un pic oximoronică, aducând un plus de valoare şi întărind puterea sentimentulu simţit, ca şi cânda ceaţa ar avea o sufrafaţă grunţuroasă, cerşitul fiind doar un pretext pentru atac la integritatea fiinţei

foarte bine gândit!

felicitări!

erată

o clonă căreia i se acceptă prezenţa şi comentariile pe site, pentru resuscitarea unor discuţii provocatoare, dar şi o doamnă care a plagiat, din cauza unei memorii excepţionale, în care confundă propriile gânduri cu poezia altora. Eu am o nedumerire. Adevăratul domn Alexandru Sima ştie că îi este folosită identitatea pe acest site? Nu de alta, dar unul zice că e din Barcelona, altul din Constanţa, iar IP-ul este de te miri unde. Mai bine să i se permită accesul sub adevărata identitate, să ăşi arate adevăraţi muşchi. Nu fandoseli de-astea, de sub fustiţa clonei...

în faţa căruia nu prea mai ai nimic de zis.. Emoţiile, tristeţea, sunt copleşitoare. Şi totul pleacă din dragostea nemărginită pentru părinţi.

P.S. Am găsit o greşeală de typo, dar, gândindu-mă mai bine, nu aş vrea să fie corectată, fiindcă acest cuvânt nou, născut dintr-o greşeală, chiar sună bine!
să nu uităm că poetul reinventează limba, deci, să fie

transpirtaţia!

Faină imaginea din prima strofă. Topirea frunzei în sărutul pământului face toți banii. Ultimele 4 versuri de acolo le găsesc nepotrivite. Poate ar putea fi separate. La strofa a doua, e invers. Îmi place finalul, începând de la ochi verde, iar începutul strofei mi se pare că seamănă cu ceva de la o expoziție cu animale, nu mă atrage. Ca o concluzie, poemul are imagini frumoase, puternice, dar parcă mai merge redus.

asta înseamnă că puteţi avea aceleaşi reacţii şi la citirea unor poeme, adică idei şi păreri personale ce, sub imperiul momentului, trebuie împărtăşite. Nu trebuie mare pricepere pentru asta!::))) şi, insistând asupra căutării unui limbaj expresiv şi eficient în comentarii, veţi evolua şi dv. ca poet... Iar dacă daţi greş cu ceva, nu vă ia nimeni gâtul!