șters

nu e vorba de podea sau tavan, e vorba de trimiterea la legenda, iar in legenda se specifica clar ca e vorba despre pereti

cred ca tineti mult la ritmul impus de cele 5 silabe in-zid-de-A-na

si ca sa nu pierdeti ritmul, puteti gasi un substitut pentru primele doua silabe.
de exemplu:

de viu, de Ana

s-ar accentua tragismul

ar merge şi nemort, dar sună cam macabru

succes!

punctuaţia

iar la înlocuire, aş fi înlocuit "biblioteca plină de memorie" cu arhivele sufletului

cu scuzele de rigoare

exprimarea din aceste două versuri pare uşor redundantă:

Lipsită de biblioteca plină de memorie,
De amintirile care vor fi văruite,

aş fi scos "plină de memorie" din acel vers sau aş fi înlocuit cu arhivele sufletului, mai profund. Apoi trecerea la amintiri ar fi fost altfel. Memorie şi amintiri pentru mine înseamnă cam acelaşi lucru şi e spus cam plat.

În prima strofă continuarea lui "Lipsită de", la distanţă, cu "Şi lacrimile răzuite", îmi sună cam tautologic. Mă refer la întregul context: lipsită de lacrimile răzuite. În loc de conjuncţia şi aş fi pus prepoziţia CU. Dar mi-ar da bătaie de cap ultimul vers, care ar trebui repoziţionat. În orice caz, construcţia întregii strofe e cam alambicată. O exprimare mai clară şi mai fluidă ar fi binevenită.

Şi mai aveţi probleme cu puncuaţia. La prima strofă nu încheiaţi cu punct, aşa cum faceţi la strofa a doua.

Nu-mi place nici acel C-o parte, din ultima strofă. E foarte nepoetic. Acel u lipsă, de la cu-o parte, ar putea aduce mai multă căldură la exprimare. Este gustul meu, desigur.

Dincolo de toate aceste chestii ce ţin de fineţe, textul are un anumit grad de sensibilitate şi lirism cu care putem rezona.

Bine aţi venit pe site!

Bine ai venit pe acest site, Patrick! Doamna Amanda Spulber a remarcat deja un dezacord şi un verb conjugat greşit. Poţi pune făgăduind. Observ şi frântată, care ar trebui înlocuit cu frământată.

Poţi apăsa pe butonul editare şi corectezi toate greşelile. Şi poţi scoate şi semnele acelea multe dintre strofe şi să laşi un rând liber între strofe şi atât.

Să nu te descurajezi şi să continui aici, chiar dacă e mai greu la început. Fii foarte atent la gramatică, în primul rând.

Succes!

în loc de domunle

cu scuzele de rigoare

fenomene

ce aţi vrut să ziceţi aici: "iar expresivitatea pare a fi efectul intamplătorului." ???

Nu de alta, dar atât truda, cu toată suferinţa ei, cât şi îmbătrânirea, cu toată degradarea ei trupească, nu sunt deloc fenomeme întâmplătoare.

Poate ne explicaţi şi nouă ce este întâmplător în acest text?

Va referiti cumva la pareri intamplatoare, aflate in minoritate?

când un text, recomandat pe merit, e însoţit şi de un comentariu inspirat! Motiv pentru care adresez felicitări amândurora!

remarc o metaforă foarte inteligentă:

și nici pământ nu am,
de-acum, ca să îl mai împung,

un mod cu totul şi cu totul special al autorului de a spune că acum este doar piele şi os!!!

Jos pălăria pentru felul în care face haz de necaz, poetizând atât de frumos!

la fel se poate spune şi la final:

cât despre lacrimi, le-am băut,
în arșița prin care am trecut,

arşiţa vieţii, a muncii, a iubirii pasionale, deshidratându-l...
tragism, pe un ton muzical, uşor glumeţ, datorat rimei

Felicitări!

steaua grăiește
țărmul poartă sărutul -
buze de valuri

asocierea sărutul - buze, într-un text atât de scurt, o găsesc nepotrivită
mai ales buzele acelea, atât de banale în context.

M-am gândit la ceva mult mai profund

steaua grăiește
țărmul poartă sărutul
întors de valuri

P.S.

am foarte mult de muncă, multe firme noi. Nu mai pot comenta cu aceeaşi intensitate şi frecvenţă. Să nu mă mai chemi.

un aforism în toată splendoarea. Parcă am revăzut, dpdv formal, poemul lui Ilie care începe tot cu un aforism.

Continuarea, însă, în cazul poemului dv., este cam stângace. Elementele de legătură aduc un aspect inestetic: Pentru că, Căreia, pe care, în care. Iar repetiţiie zării, vederii, luminii, ochilor, într-un text atât de scurt, strică toată frumuseţea începutului.

aţi pus o întrebare foarte bună. Cred că se poate deduce răspunsul din "cele mai grele momente", cele de dinainte de prefacerea în cea mai uşoară linişte. Sau din căutarea unui alt eu, pe cerul înstelat. Deci, e foarte subtil reliefată ambivalenţa. Ori, scorpionul de la final concluzionează tocmai această prefacere, transformare, fiindcă, dacă accesăm simbolistica, Scorpionul este semnul renaşterii, al transformării profunde, al morţii şi regenerării. Scorpionul, fiind un semn de apă, nu ne putem aştepta la acea explozie, la acel foc, la acea notă contrastată izbitoare, la acel borderline specific, de exemplu, berbecilor. E un text mai aşezat, mai cuminte, ca o apă lină, ascunzând, subtil, profunzimi nevăzute de cel care priveşte doar frunza care pluteşte pe ea.

fiind născut dintr-un sentiment autentic, de dor. Te prezinţi cu bune şi rele, lipsa de încredere în ceilalţi şi singurătatea aducând un soi de narcisism, lucru firesc, prin care trec mulţi dintre noi. Interesant sfârşitul, acea hrană spirituală exprimată foarte simplu şi profund în acelaşi timp, prin îngerul care iese din ou. Un text care merită să fie apreciat. Felicitări, Ştefan!

e mult mai bine!

cu placere!

şi cred că acel aforism are valoare de sine stătătoare şi nu are nevoie de textul de sub el care nu simt că se ridică la nivelul lui de profunzime, expresivitate şi ritmicitate.

Poate dacă ai ajusta partea a doua la ritm şi ai mai elimina din elementele de legătură: ca pe, măcar de sau versurile în plus precum: pe pământ.

cel pulţin, aşa simt eu textul, tu faci, oricum, ceea ce doreşti

un poem cald, plin de sensibilitate şi amintiri frumoase. Mama ocupă un loc binemeritat în sufletul acestui poem. Cred că mai poate fi cizelat, iar aici mă gândesc la cele 7 şi-uri, cele 3 când-uri şi alăturarea nefericită dintre madame Polercă şi când se-ntorcea. Această alăturare, chiar dacă apare un spaţiu generat de punct şi virgulă, la citire poate crea un efect neplăcut. Poate fi pus un atunci înainte de când sau poate fi pus direct: la întoarcere. Parcă merge scos şi se-ntorcea de la finalul primei strofe, repetiţia nefiind necesară, mai ales că face parte din aceeaşi frază şi creează un efect superfluu. Şi aici, la Secam borcanul de zacuscă, se poate face ceva. Acel secam îl simt nepotrivit. Mai degrabă firescul goleam, sau mai poeticul hutupeam. Probabil nu ai pus goleam fiincă se repeta goală mai jos. Şi exprimarea de aici poate fi îmbunătăţită: ecoul ochilor ei se ascundea în câte un măr. Parcă aş fi vrut să văd: în merele aşteptând să fie muşcate. Desigur, fiind un text mai vechi, nu aveai aceeaşi experienţă de acum, limbajul era mai rudimentar. Totuşi, expresivitatea exista, iar acest vers mi-a plăcut foarte mult:

învăţam pe de rost bătaia de inimă a fiecărei firimituri

felicitări!

acest poem autobiografic, cu un final foarte sugestiv! Scorpionul poate împunge, poate vâna, dar poate şi cânta, pentru a mângâia suspinele... Iată ce abilitate extraordinară, mai rar întâlnită la aceste vieţuitoare speciale..., capabile să supravieţuiască în cele mai grele condiţii. Începutul poemului, aparent banal, mă trimite cumva la constelaţia scorpionului, acea căutare a sinelui pe cerul înstelat. Iar suprinderea florilor, cât de fain este atunci când plouă în deşert, o dată la nu ştiu câţi ani, iar florile răsar şi înfloresc, fericindu-i viaţa scorpionului şi aducându-i mai multă iubire, dar şi mai multă pradă...

Felicitări!

eu greşisem şi m-am corectat. Mulţumesc pentru aprecierea efortului pe care îl fac pe acest site. Chiar dacă, uneori, mi se pare că încerc să resuscitez un cadavru. O primăvară frumoasă!

o suferinţă minunată aş zice. Probabil că nu ar trebui să existe aşteptări, ca să nu mai dea capul de toţi pereţii, însă e foarte greu de pus în practică acest lucru. Sau poate că este vorba doar de o lipsă de înţelegere, rezonanţă. De unde şi trecerea spre partea a doua a poemului, morbidă, ca o muzică a lătratului singur.

Vedeţi acolo, să scoateţi virgula dintre subiect şi predicat: Unghiile, se-nfig...

Gànduri bune!

Să sperăm că poetul va mai avea încă mult timp la dispoziţie pentru a le dărui oamenilor poemele sale. Aliaţii lui, împotriva complicilor întunecaţi, familia şi prietenii. Multă sănătate şi mulţumiri pentru cărţile oferite cenacliştilor!

dar, dpdv artistic, textul transmite exact ceea ce se doreşte

sănătate!