șters

steaua grăiește
țărmul poartă sărutul -
buze de valuri

asocierea sărutul - buze, într-un text atât de scurt, o găsesc nepotrivită
mai ales buzele acelea, atât de banale în context.

M-am gândit la ceva mult mai profund

steaua grăiește
țărmul poartă sărutul
întors de valuri

P.S.

am foarte mult de muncă, multe firme noi. Nu mai pot comenta cu aceeaşi intensitate şi frecvenţă. Să nu mă mai chemi.

un aforism în toată splendoarea. Parcă am revăzut, dpdv formal, poemul lui Ilie care începe tot cu un aforism.

Continuarea, însă, în cazul poemului dv., este cam stângace. Elementele de legătură aduc un aspect inestetic: Pentru că, Căreia, pe care, în care. Iar repetiţiie zării, vederii, luminii, ochilor, într-un text atât de scurt, strică toată frumuseţea începutului.

aţi pus o întrebare foarte bună. Cred că se poate deduce răspunsul din "cele mai grele momente", cele de dinainte de prefacerea în cea mai uşoară linişte. Sau din căutarea unui alt eu, pe cerul înstelat. Deci, e foarte subtil reliefată ambivalenţa. Ori, scorpionul de la final concluzionează tocmai această prefacere, transformare, fiindcă, dacă accesăm simbolistica, Scorpionul este semnul renaşterii, al transformării profunde, al morţii şi regenerării. Scorpionul, fiind un semn de apă, nu ne putem aştepta la acea explozie, la acel foc, la acea notă contrastată izbitoare, la acel borderline specific, de exemplu, berbecilor. E un text mai aşezat, mai cuminte, ca o apă lină, ascunzând, subtil, profunzimi nevăzute de cel care priveşte doar frunza care pluteşte pe ea.

fiind născut dintr-un sentiment autentic, de dor. Te prezinţi cu bune şi rele, lipsa de încredere în ceilalţi şi singurătatea aducând un soi de narcisism, lucru firesc, prin care trec mulţi dintre noi. Interesant sfârşitul, acea hrană spirituală exprimată foarte simplu şi profund în acelaşi timp, prin îngerul care iese din ou. Un text care merită să fie apreciat. Felicitări, Ştefan!

e mult mai bine!

cu placere!

şi cred că acel aforism are valoare de sine stătătoare şi nu are nevoie de textul de sub el care nu simt că se ridică la nivelul lui de profunzime, expresivitate şi ritmicitate.

Poate dacă ai ajusta partea a doua la ritm şi ai mai elimina din elementele de legătură: ca pe, măcar de sau versurile în plus precum: pe pământ.

cel pulţin, aşa simt eu textul, tu faci, oricum, ceea ce doreşti

un poem cald, plin de sensibilitate şi amintiri frumoase. Mama ocupă un loc binemeritat în sufletul acestui poem. Cred că mai poate fi cizelat, iar aici mă gândesc la cele 7 şi-uri, cele 3 când-uri şi alăturarea nefericită dintre madame Polercă şi când se-ntorcea. Această alăturare, chiar dacă apare un spaţiu generat de punct şi virgulă, la citire poate crea un efect neplăcut. Poate fi pus un atunci înainte de când sau poate fi pus direct: la întoarcere. Parcă merge scos şi se-ntorcea de la finalul primei strofe, repetiţia nefiind necesară, mai ales că face parte din aceeaşi frază şi creează un efect superfluu. Şi aici, la Secam borcanul de zacuscă, se poate face ceva. Acel secam îl simt nepotrivit. Mai degrabă firescul goleam, sau mai poeticul hutupeam. Probabil nu ai pus goleam fiincă se repeta goală mai jos. Şi exprimarea de aici poate fi îmbunătăţită: ecoul ochilor ei se ascundea în câte un măr. Parcă aş fi vrut să văd: în merele aşteptând să fie muşcate. Desigur, fiind un text mai vechi, nu aveai aceeaşi experienţă de acum, limbajul era mai rudimentar. Totuşi, expresivitatea exista, iar acest vers mi-a plăcut foarte mult:

învăţam pe de rost bătaia de inimă a fiecărei firimituri

felicitări!

acest poem autobiografic, cu un final foarte sugestiv! Scorpionul poate împunge, poate vâna, dar poate şi cânta, pentru a mângâia suspinele... Iată ce abilitate extraordinară, mai rar întâlnită la aceste vieţuitoare speciale..., capabile să supravieţuiască în cele mai grele condiţii. Începutul poemului, aparent banal, mă trimite cumva la constelaţia scorpionului, acea căutare a sinelui pe cerul înstelat. Iar suprinderea florilor, cât de fain este atunci când plouă în deşert, o dată la nu ştiu câţi ani, iar florile răsar şi înfloresc, fericindu-i viaţa scorpionului şi aducându-i mai multă iubire, dar şi mai multă pradă...

Felicitări!

eu greşisem şi m-am corectat. Mulţumesc pentru aprecierea efortului pe care îl fac pe acest site. Chiar dacă, uneori, mi se pare că încerc să resuscitez un cadavru. O primăvară frumoasă!

o suferinţă minunată aş zice. Probabil că nu ar trebui să existe aşteptări, ca să nu mai dea capul de toţi pereţii, însă e foarte greu de pus în practică acest lucru. Sau poate că este vorba doar de o lipsă de înţelegere, rezonanţă. De unde şi trecerea spre partea a doua a poemului, morbidă, ca o muzică a lătratului singur.

Vedeţi acolo, să scoateţi virgula dintre subiect şi predicat: Unghiile, se-nfig...

Gànduri bune!

Să sperăm că poetul va mai avea încă mult timp la dispoziţie pentru a le dărui oamenilor poemele sale. Aliaţii lui, împotriva complicilor întunecaţi, familia şi prietenii. Multă sănătate şi mulţumiri pentru cărţile oferite cenacliştilor!

dar, dpdv artistic, textul transmite exact ceea ce se doreşte

sănătate!

erată - erijez

a fost un comentariu pe text si mi-am argumentat punctele de vedere. Faptul ca tu iti explici textul nu ii ridica cu nimic valoarea. Sau o sa pui si comentariile de pe Agonia in carte, sub text, prin care sa atentionezi cititorul cum anume trebuie sa descifreze sensurile textului, iar daca nu o face asa cum e scris in comentarii, sa-i spui ca are clar o problema, ca nu intelege, ca nu-i suficient de inteligent, ca nu are acces la particularitatile ascunse??

Învaţă să respecţi opiniile cititorilor, oricare ar fi ele, fiindca ei iti citesc textul, tot din respect, isi consuma timpul ca sa priceapa ce vrei sa spui, iar daca nu le place ceea ce citesc, e dreptul lor, e gustul lor, e perceptia lor.

Daca nu-ti place sa fii comentat, analizat si vrei sa ramai doar cu propria ta parere despre propriul text, poti interzice comentariile.

trolli

desigur, prin lentila de contact, lucrurile se văd mai clare.

Tot ce se întâmplă acum în jurul nostru stârnește reacții și reacții. Unii văd lucrurile într-un fel, alții într-alt fel. Poetul, trece aceste trăiri prin tocătorul metaforei, ieșind un poem tocmai bun de consumat. Probabil că nu de troli, fiindcă ei au alergie la artă.

Pline de originalitate, inventivitate!

Acolo, în loc de "pân la el", poți găsi un adjectiv de 3 silabe asociat cu distanța.

Sau un cuvânt de 2 silabe plus conjuncția și

De exemolu: Amorul, vai, ce vrajă și distanță!

fiindcă nu poţi exclude o femeie iubită, care nu e mamă, sau o fiică surâzând etc. etc. Dacă se scoate gradul de comparaţie are notă de trecere:

Ce frumos mărţişor, o mamă în viaţă!

copacul
singurul care nu-şi amanetează inelele.
E printre cei mai bogaţi,
dar chiar şi el îşi aşteaptă sfârşitul.
Tăcut, cu ultima lacrimă de chihlimbar
la colţul scorburii.

citind poemul tău s-a născut un comentariu aforism

mă gândesc să nu greşesc iar analiza. O fi pasăre, o fi fotbalist, o fi pictor, o fi psiholog, habar nu am! Creează însă bună dipoziţie...