pseudohaiku

Îmi place imaginea! Oniric, meditativ! Dacă mi se permite o mică sugestie, având în vedere faptul că săltările mării sunt generate de lună, cred că efectul ar fi și mai puternic sub forma aceasta:

sclipiri de lună —
oceanul le sărută
cu buze-apoase

Din greșeală, i-am dat ritm. Un haiku nu prea are așa ceva, dar, fiindcă aici avem de a face cu un "pseudohaiku", cred că se acceptă. Dar poetul decide!

Numai de bine!

imi cer scuze,
dar nu cred ca varianta ta e mai buna...
Nu vreau sa explic,
dar se pierde ce am vrut sa spun eu...
Multumesc pentru popas!

valul clipești
peste luna ochioasă-
nisipul rimel

...

frumos spus, Ștefan!

clipește :)

La o a doua citire, mi-am dat seama că varianta mea se cam îndepărtează de original. Oricum, imaginea surpinsă rămâne reușită. Toate bune!

Tego,
ești jucăuș...

Rareș,
nu știu ce să zic,
sper să fi surprins cât de cât imaginea,
eu la haiku nu prea mă pricep...

steaua grăiește
țărmul poartă sărutul -
buze de valuri

asocierea sărutul - buze, într-un text atât de scurt, o găsesc nepotrivită
mai ales buzele acelea, atât de banale în context.

M-am gândit la ceva mult mai profund

steaua grăiește
țărmul poartă sărutul
întors de valuri

P.S.

am foarte mult de muncă, multe firme noi. Nu mai pot comenta cu aceeaşi intensitate şi frecvenţă. Să nu mă mai chemi.

eu zic că ai surprins-o. Ce mă supără la ureche sunt acele două verbe: "grăiește" și "poartă". Prea multă mișcare pentru 17 silabe. Dacă s-ar putea scăpa de unul dintre ele, în beneficiul unei alte părți de vorbire (subst., adj. etc.), din partea mea, este reușită scrierea!