șters

Le-ai ascuțit? Acum privește
Cum țurturi îmi țâșnesc din sâni,
Ferește-ți ochii, mișelește,
Nu-ți găuri suave mâini

Strofa asta mi se pare de mare expresivitate. Felicitari!
Ultima strofa pentru melodia versului...
Nu simt stransoarea. Ti-este frica ?
Succes!

mirosi a perna...si aveai sansa sa faci o poezie interesanta

stiti ce revigoreaza siteul? exact opusul la ceea ce propune Alina. Schimburile de comentarii, diferentele de opinie, competitia, fervoarea, incapatinarea, chiar si bisericutele multora de aici, chiar si impartitul de stele. Stiti cum se formeaza un diamant? Supus la presiuni extraordinare. Nu putem fi toti de aceeasi teapa, am deveni toti lesbiene, homosexuali sau prea normali, sau prea anormali. Faptul ca suntem diferiti confera valoare, faptul ca indiferent de cat d emulti idioti exista pe acest site, exista si oameni de valoare, scriitori de valoare. Si nu este nevoie de nici un comentariu, ei se stiu. Acest site, asa cum este el cu bune si rele, deschide porti. Eu unul am realizat asta pe pielea mea. Cei care cred ca viata reala este afara, sa se duca afara, cum isi vor face cunoscuta poezia la inceput de drum? Cati se pot aduna la o cafea? 23 de milioane? Oameni de actiune gen Bufnila exista si apreciez, dar cred ca fiecare poate fi ceea ce este Bufnila, asta plecand de la o schimbare de atitudine interioara.
Textul Alinei mi se pare un pic copilaresc, nu poti schimba tu lumea asta, orgoliile, sabii, toate sunt bune asa cum sunt, dupa parerea mea. Fiecare crede ce vrea, simte, se exprima. Probabil ca ori esti sictirita de unele chestii, ori deprimata, nu uita, numai cine-i puternic invinge. Si cel mai frumos este atunci cand invingi de unul singur.
Asta iti confera adevarata placere si adevarata valoare. Aici este o lume speciala, si asa ramane.
Multumesc

mi-a placut faza cu broscutele, elefantii sa le invete pe broscute sa tropaie, foarte amuzant. De parca pe elefanti i-au invatat dinozaurii sa se legene pe panza de paianjen.
Mama natura a poeziei ne invata pe fiecare sa scriem, nimeni nu are nevoie de ajutorul nimanui, poezia poarta marca, amprenta individului si nu a grupului, iar individul care se descurca de unul singur in societate, este cu adevarat o broscuta curajoasa si talentata.
Cine are nevoie de ierarhizari sau de recunoastere?
Agonia este o stare in fapt benefica literaturii, nu este nevoie de o determinare exhaustiva sau de o intelegere parasintetica vezi doamne boierism si in plus artificiala. Autopromovarea unui nonsens prin consens si inducerea generoasa a unui act persiflator la adresa poeziei contemporane sunt acte denigratoare si nicidecum de promovare a pixului si hartiei, a intimitatii poetice. Actiunea capata tenta politica, romanul are bucuria si placerea de a face parte inopinata din orice organizatie spongioasa care sa-i asigure o eliminare din absurd.

un text scurtut, simplu, pe intelesul tuturor, fara mari artificii, poate doar acea mumificare care iese din contextul piersicului, parului si caisului si ma duce anapoda in egypt. Si chiar daca are acest inconvenient si ma lasa un pic cu fraza neterminata, este placut.

„Toate-s noi si vechi sunt toate\" spunea marele Eminescu domnule Stoicovici.

Poezia, revine, revine, revine din trecut, aducand aroma marilor valori umane, transpusa cu delicatete si pasiune de acest indragostit de viata, autorul.
Istoria iubirii de la primul cuvant nerostit si pana la ultimul, \"nechezand\" , eliberandu-se in aceasta abundenta cabalina, cu puterea a mii de ecouri intr-o lume muta,adormita.
Sa le simtim...soptesc eu.
Felicitari pentru pasiunea de a scrie Pa.ne.

trec si eu pe aici, placandu-mi acest poet al tau florine, ai aratat ca stapanesti cuvintele putine si semnificative, daca s-ar putea rezuma totul intr-unul singur...viata. Simplitatea, o alta forma a divinului, o alta fata a creatiei in sine, totul plecand de la inceput a fost cuvantul. Cand imi place ceva, imi voi pleca intotdeauna palaria.

pasarile mortii, interesanta idee, frumoasa transpunere.

text bun, imagine+idee, originalitate. Nu este nevoie de multe cuvinte in fata acestei transcrieri. Felicitari!

nisipul neincastelabil, felicitari, contributia ta la vocabularul limbii romane va fi enorma. Stai asa, descopar nemodelabil, si mai interesant. Textul, care face referire la primul, din punctul meu de vedere este o brambureala, atat ca logic cat si ca forma de exprimare. Ce sa cred, ca este emisiunea tip\'top minitop in care copilasii scriu numai bazaconii? Contrastezi de la banalitatea exprimarii, cu aceste cuvinte scornite pentru a scoate in evidenta o traire interioara. Mi se pare atat de plat acest discurs, atat de nepoetic, vrei sa ma fac ca ploua, sa trec cu vederea? Nu o fac, sincer si iti spun ca nu-mi place, foarte slab, un entuziasm adolescentin impopotonat cu figuri de stil abracadabrant de stupide. Sa nu te superi, este ce simt, ce vad, poate gresesc exprimandu-mi parerea, sau poate nu.

Nu ma intereseaza textul cu pricina, eu comentam poezia in cauza. Nu fac asemenari intre autoarea Maria Daian Gold cu personaje din romanul la care si eu lucrez. Am tot respectul pentru autor, pentru text imi mentin parerea, fara sa citesc comentariile de mai sus. Ca nu intelegi tu ce zic acolo, hm, oi vorbi chineza si nu stiu.
Succes la scris!

Aceasta poezie seamana mult cu poezia mea,
\"te-am dorit\",citeste-o si poate iti mai vin idei.
Chestia este ca oricit te-ai chinui,acest stil nu mai place celor de aici,ei merg pe alte principii literare si alte tipuri de bisericute sociale.

Totusi un pic cam simpla poezie ta si strofa a treia parca ar fi rupta din alta poezie.

Bafta!

Frumoasa poezie, de la cap la coada, am regasit scribul in sarcofag, ai reusit sa transpui unele idei, chiar daca uzitate, nu conteaza, ai gasit forma si limbajul potrivit.

La mine aicea în cămară
Vorbesc pe-o altă limbă cu pereții
Aceștia-mi sunt profeții
Care-mi vestesc că astă seară
Va curge sânge-n călimară
Și mă voi întreba

Est-ce que c`est le fin de monde aujourd`hui ?

foarte frumos pedros,vezi tot rima te reprezinta.Ti-as da o steluta daca as putea.O meriti.Nu stiu de ce sint \"astia\" atit de insensibili la arta ta

cica unul din elementele esentiale ale poeziei este acela de a transmite un mesaj. Tu nu faci decat sa-l criptezi, mai ales in strofa a treia. Stiu ca esti desteapta, de ce vrei sa o si demonstrezi?

Prea multa geometrie in poezia ta. Prea sacadat textul. Inexpresiv. Parere personala, poate altii il vor gasi interesant.

regasesc imagini placute, imi place trecerea ta de la rima la liber, incet, incet devii un scriitor complet.

Radmila, nu am tratat niciodata poezia la suprafata ci numai in interior, analizand sentimentul uman. Imi pare sincer rau, nu ti-am laudat textele niciodata, ti le-am sublimat.
Scuze pentru unele incoerente din ultimul comentariu, eram undeva in zona crepusculara, poate asta m-a impiedicat sa exprim mai bine ce am simtit.
Cu drag,
ionut

Zabet, te inseli, nu este singurul, unul dintre cei mai mari scriitori romani in viata si unul dintre dusmanii cei mai inraiti ai comunismului, traieste in Montreal. El chiar a si fost expulzat prin 1998 daca nu ma insel. Nu prea va mai recunoasteti valorile care exista afara. Te las sa analizezi arhiva si sa-ti rectifici acel \"singurul\". Salut.

Un iz de Lacate Carnivore-Brussolo imi aduce aceasta lucrare a dumneavoastra.Raportat insa la specimenele autohtone,pe care timpul le modeleaza neincetat dar care in esenta vor ramine la fel.Foarte interesanta transpunerea,un gust acid dar in acelasi timp melancolic.