Poezie
blesteme& angoase
I
1 min lectură·
Mediu
nu am strigat niciodată
în fața oglinzii
evrika!
e doar un străin ce umblă aiurea
se face de râs
în numele meu
cuvântează
în numele meu
se lasă iubit detestat
în numele meu
s-a născut
în numele meu
va muri
în numele meu
nu-mi stă pe umeri
nu mă este
decât în oglindă și în public
eu însumi nu-mi sunt prezent
decât număr
consonanță
fonemă
abstracțiune în ataraxie
vag perceptibilă și universală
încă nu a fost inventată o oglindă
pentru adevăr
nici pentru ființa om
026
0

Iti voi da o nota poemei tale.
Poema ta nu este rea, chiar daca are zeci de influente, de idei preluate si transpuse intr-un amalgam. Poate ca factorul originalitate, imaginatie lipseste, in schimb logistica, ideatica este buna.
Mi-ar fi palcut o trecere in numele meu, in numele tau, in numele nostru, o transcendenta piramidala a existentei pe planul uman si spiritual.
Imi place mai mult prima parte pentru ca este mai cursiva, mai expresiva, se vede ca nu ai gandit-o prea mult. In a doua parte insa, fracturezi poemul cu
eu însumi nu-mi sunt prezent
decât număr
consonanță
fonemă
abstracțiune în ataraxie
vag perceptibilă și universală
te arata mai destept dar asta in detrimentul poeziei
Dupa parerea mea, este un text de minus 7 si daca nu-ti convine, poti face o declaratie la Haga pentru incalcarea drepturilor omului. Sunt chiar corect cu tine.